Sinonime pentru spargere

SPÁRGERE s. v. distrugere, erupţie, împrăş-tiere, încetare, înfrângere, învingere, nimicire, risipire, sfărâmare, sfârşit, terminare, vulcanism, zdrobire.

SPÁRGERE s. 1. ciobire, ciobit, ciocnire, crăpare, crăpat, fisurare, fisurat, plesnire, plesnit, pocnire, spart. (~ de-a lungul a unui vas.) 2. explodare. (~ unui proiectil.) 3. crăpare, crăpat, despicare, despicat, spart, spintecare, spintecat, tăiat, tăiere. (~ lemnelor de foc.) 4. rupere. (~ gheţii sub el.) 5. găurire. (~ vasului la fund.) 6. forţare, stricare, violare. (~ unei încuietori.) 7. v. jefuire. 8. deschidere. (~ abcesului.) 9. sfărâmare, zdrobire. (~ valurilor de ţărm.) 10. străpungere. (~ frontului.)

SPÁRGE vb. v. abate, asasina, bate, birui, călca, contraveni, croi, deceda, declanşa, dezlănţui, dispărea, distruge, duce, isca, izbucni, împrăştia, încălca, înceta, înfrânge, întrece, învinge, lichida, muri, nesocoti, nimici, omorî, pieri, porni, prăpădi, rade, răcni, răposa, răspândi, răzleţi, risipi, rupe, sfărâma, sfârşi, sfâşia, spinteca, stinge, stârni, striga, sucomba, suprima, tăia, topi, trece, ţipa, ucide, urla, viola, zbiera, zdrobi.

SPARGE vb. 1. a (se) ciobi, a (se) ciocni, a (se) crăpa, a (se) fisura, a plesni, a pocni. (Vasul s-a ~ de-a lungul.) 2. v. exploda. 3. v. despica. 4. a sfărâma, (reg.) a strica. (~ nuci; ~ alune.) 5. a (se) rupe. (Gheaţa s-a ~ sub el.) 6. a (se) găuri, a (se) perfora. (Blidul s-a ~ în fund.) 7. v. forţa. 8. v. jefui. 9. a (se) deschide. (S-a ~ abcesul.) 10. a se sfărâma, a se zdrobi. (Valurile se ~ de ţărm.) 11. a străpunge. (A ~ frontul.)

Alte sinonime...

Alte articole interesante...

1. [MDA2] țucălar sm [At: CIAUȘANU, R. SCUT. 89 / Pl: ~i / E: țucal […]
1. [DEX '09] ȚUCĂRĂ adj. (în sintagma) Fasole țucără = soi de fasole cu păstăile […]
1. [MDA2] țudulă sf vz țidulă 2. [Scriban] țudúlă, V. cedulă. 3. [DEX '09] ȚIDULĂ, […]
1. [MDA2] țufircă sf [At: ALR II, 6 420/386 / Pl: ~rce / E: ns […]
1. [MDA2] țuglui sn vz țugui1 2. [DEX '09] ȚUGUI, țuguie, s. n. Vârf de […]
1. [DEX '09] ȚUGUIERE s. f. Faptul de a (se) țuguia. – V. țuguia. 2. […]
1. [DEX '09] ȚUGUIAT, -Ă, țuguiați, -te, adj. Ascuțit, prelungit în formă de țugui. – […]
1. [DEX '09] ȚUGUITURĂ, țuguituri, s. f. (Rar) Țugui. [Pr.: -gu-i-] – Țuguia + suf. […]
Copyright 2023 © Explicativ.ro