SPÂNZURÁT s. 1. v. spânzurare. 2. v. agăţare.
SPÂNZURÁT adj. 1. strangulat. (L-au găsit ~.) 2. agăţat, atârnat, suspendat, (pop.) aninat. (Obiecte ~ şi obiecte libere.)
SPÂNZURÁ vb. v. atârna, depinde.
SPÂNZURÁ vb. 1. a (se) strangula. (S-a ~ şi a murit.) 2. (rar) a atârna. (Pe vinovat l-au ~ în furci.) 3. a (se) agăţa, a (se) atârna, a (se) prinde, a (se) suspenda, (livr.) a (se) acroşa, (pop.) a (se) anina, a (se) zgrepţăna, (reg.) a (se) tăgârţa, (prin Munt.) a (se) atăgârţa, (Transilv.) a (se) împrinde. (A ~ ceva în cui.) 4. a atârna, a sta. (Pe perete ~ un tablou.) 5. a atârna, a cădea, a curge. (Părul îi ~ pe spate.)
