SMINTÍT adj., s. 1. adj., s. v. nebun. 2. adj. v. nebunesc. 3. adj. aiurea, aiurit, bezmetic, descreierat, nebun, ţicnit, zănatic, zăpăcit, zurliu, (rar) dezmetic, (pop.) deşucheat, pălăvatic, silhui, (înv. şi reg.) prilestit, (reg.) şucheat, tui, (Mold.) tuieş, zălud, zărghit, (înv.) turluliu, (fam.) sanchiu, (fam. fig.) smucit, trăsnit, ţăcănit. (Ce tip ~!)
SMINTÍT adj. v. defect, defectat, defectuos, deranjat, dereglat, eronat, fals, greşit, incorect, inexact, neadevărat, necorespunzător, stricat.
SMINTÍ vb. v. înnebuni.
SMINTÍ vb. v. acri, ademeni, altera, amăgi, clătina, clinti, contraface, corupe, decădea, deforma, denatura, deplasa, deprava, deranja, descompune, desfrâna, destrăbăla, dezarticula, disloca, escamota, falsifica, fermenta, greşi, incomoda, împuţi, înăcri, încânta, încurca, înşela, jena, luxa, măslui, minţi, mistifica, mişca, momi, muta, păcăli, păcătui, perverti, prosti, purta, răstălmăci, rătăci, scrânti, stingheri, stânjeni, strica, suci, supăra, trişa, tulbura, urni, vicia.
