SMERÍRE s. v. credinţă, cucernicie, cuvio-şenie, cuvioşie, evlavie, pietate, pioşenie, piozitate, religiozitate, smerenie, umi-linţă.
SMERÍ vb. v. căi, înjosi, ploconi, pocăi, regreta, umili.
SMERÍ vb. 1. v. umili. 2. a se pleca, a se supune, a se umili. (Se ~ în faţa divinităţii.)