SFRUNTÁRE s. v. înfruntare, sfidare.
SFRUNTÁRE s. 1. provocare, sfidare. (Aruncă cuiva o ~.) 2. aroganţă, impertinenţă, insolenţă, măgărie, necuviinţă, neobrăzare, neruşinare, obrăznicie, trufie, tupeu, (rar) semeţie, (livr.) morgă, prezumţie, (pop. şi fam.) ţâfnă. (E de o ~ revoltătoare.)
SFRUNTÁ vb. v. brava, înfrunta, sfida.