SCORMONÍT s. răscolire, scormonire, zgândărire, (pop.) scociorâre. (~ul jarului.)
SCORMONÍT adj. râcâit, scurmat, (reg.) scofelit, scorbelit. (Pământ ~.)
SCORMONÍ vb. v. aţâţa, deştepta, iscodi, scruta, scula, stârni, trezi.
SCORMONÍ vb. 1. v. căuta. 2. a răscoli, a zgândări, (pop.) a scociorî. (~ jarul ca să se înteţească focul.) 3. v. scobi. 4. v. scurma. 5. a scurma, (pop.) a săpa, (reg.) a dricui. (Porcul ~ cu râtul în noroi.) 6. a scorni, a stârni, (pop.) a scociorî. (~ vânatul.)
