Sătul ≠ flămând
SĂTÚL s. v. abundenţă, belşug, bogăţie, îmbelşugare, îndestulare, prisos.
SĂTÚL adj. v. mulţumit, satisfăcut, saturat.
SĂTÚL adj. 1. mâncat, săturat, (pop.) ospătat, (înv. şi reg.) saţiat, (reg.) omiat. (Un om sătul.) 2. v. plictisit. 3. v. dezgustat.
SAŢ s. v. aversiune, dezgust, ghiftuire, greaţă, îmbuibare, îndopare, îngreţoşare, lăcomie, nesaţ, oroare, repulsie, saturare, scârbă, silă.
SAT s. v. adăpost, aşezare, casă, cămin, câmp, cort, domiciliu, locuinţă, ogor, sălaş, ţarină.
SAT s. (înv. şi reg.) sălaş, (înv.) sălăşluire. (~e şi oraşe.)
