RUMENÉLE s. pl. v. garanţă, otrăţel, paţa-chină, roibă.
RUMENÉL adj. rumeior, (reg.) rumenuţ.
RUMENEÁLĂ s. 1. v. roşeaţă. 2. (BOT.; Potentilla procumbens) (reg.) roibă.
RÚMEN s. (ANAT.) burduhan, ierbar. (~ al animalelor rumegătoare.)
RÚMEN adj. 1. îmbujorat, împurpurat, înroşit, roşu, rumenit, (livr.) rubicond, (rar) roşit, (fig.) aprins, înflorit. (Cu obrajii ~.) 2. roz, trandafiriu. (Copil cu obrajii ~.)