A (se) ruina ≠ a (se) îmbogăţi, a (se) înavuţi
RUINÁRE s. v. distrugere.
RUINÁRE s. 1. dărăpănare, degradare, măcinare, părăginire, stricare. (~ unui zid vechi.) 2. v. sără-cire, scăpătare, (înv.) mişelire, (fam.) decavare. (~ unui om bogat.)
RUINÁ vb. v. distruge, nenoroci, prăpădi.
RUINÁ vb. 1. a (se) dărăpăna, a (se) degrada, a (se) măcina, a (se) părăgini, a (se) strica, (reg. şi fam.) a (se) părădui, (Transilv.) a (se) dorovăi. (Zidul de la grădină s-a ~.) 2. v. sărăci.
