A (se) ruina ≠ a (se) îmbogăţi, a (se) înavuţi
RUÍNĂ s. dărăpănătură, dărâmătură, năruitură, paragină, prăbuşitură, surpătură, (reg.) ruinătură, (înv.) risipă, risipitură, surpare. (O ~ de casă.)
RUINÁ vb. v. distruge, nenoroci, prăpădi.
RUINÁ vb. 1. a (se) dărăpăna, a (se) degrada, a (se) măcina, a (se) părăgini, a (se) strica, (reg. şi fam.) a (se) părădui, (Transilv.) a (se) dorovăi. (Zidul de la grădină s-a ~.) 2. v. sărăci.
