ROSTÍRE s. v. stil.
ROSTÍRE s. 1. v. pronunţare. 2. v. dicţiune. 3. v. fo-netism. 4. v. formulare. 5. (JUR.) pronunţare. (După ~ sentinţei.) 6. pronunţare, ţinere. (~ unui discurs.)
ROSTÍ vb. v. olări, procura, pronunţa, rândui, rostui, teşi, ţese.
ROSTÍ vb. I. 1. v. pronunţa. 2. a pronunţa, (înv.) a proforisi. (~ literele pe rând.) 3. v. recita. 4. v. scoate. 5. v. formula. 6. v. spune. 7. a expune, a prezenta. (A ~ o interesantă conferinţă.) 8. a pronunţa, a ţine. (A ~ un discurs.) 9. (JUR.) a pronunţa. (A ~ sentinţa.) II. (TEXT.) a năvădi, a rostui. (A ~ urzeala.)
