REGRETÁ vb. 1. v. căi. 2. (înv. şi pop.) a plânge. (Îşi ~ păcatele.)
REGRÉT s. căinţă, mustrare, pocăinţă, remuşcare, părere de rău, (rar) penitenţă, pocăială, (înv.) înfrângere, pocaianie, (franţuzism înv.) repentir. (Simţea un sincer ~ pentru cele făcute.)