RĂTĂCÍRE s. v. abatere, alienare, alienaţie, boală mintală, culpabilitate, culpă, demenţă, eroare, greşeală, nebunie, păcat, sminteală, smintire, ţicneală, vină, vinovăţie.
RĂTĂCÍRE s. 1. v. hoinăreală. *2. (fig.) întu-necare, orbire. (A avut o clipă de ~.)
RĂTĂCÍ vb. v. aciua, cuibări, oploşi, pripăşi.
RĂTĂCÍ vb. 1. a greşi, a încurca, a pierde. (A ~ poteca.) 2. a greşi, (înv.) a sminti. (A ~ drumul spre casă.) 3. a se pierde, (reg.) a se zăhătui, a se zărăsti. (S-a ~ în pădure.) 4. v. răzleţi. 5. v. pierde. 6. v. hoinări. 7. v. hoinări.
