RĂSCULÁT adj., s. răzvrătit, rebel, revoltat, (livr.) insurgent, sediţios, (rar) apostat, (reg.) buntuş-nic, sculat, (înv.) burzuluit, răpştit, răsculător, rebelist, revoltant, rocoşan, rocoşelnic, rocoşit, rocoşitor, zavergiu, (înv., prin Mold.) bontaş, (turcism înv.) zurba, zurbagiu, zurbav. (~ţii au trecut la luptă.)
RĂSCULÁ vb. a (se) răzvrăti, a (se) revolta, a (se) ridica, (pop.) a (se) scula, (înv.) a (se) burzului, a (se) pristăvi, a (se) răscoli, a (se) răzmiriţi, a (se) răzvesti, a (se) rebela, a (se) rocoşi, a (se) semeţi, a (se) zavergisi. (Masele s-au ~.)
