A binecuvânta ≠ a afurisi, a blestema
BINECUVÂNTÁRE s. 1. (BIS.) blagoslovire, (livr.) benedicţiune, (pop.) blagoslovenie, (înv.) urăciune. 2. v. preamărire.
BINECUVÂNTÁ vb. 1. (BIS.) a blagoslovi, (înv.) a ura. (I-a ~ pe credincioşi.) 2. v. preamări.