1. [DEX '09] SMÂCI vb. IV v. smuci.
2. [DEX '09] SMÂNCI vb. IV v. smuci.
3. [DEX '09] SMICEA, smicele, s. f. (Bot.) Ramură roditoare, specifică mărului și părului, subțire, flexibilă, lungă până la 30 cm, cu toți mugurii vegetativi; p. gener. mlădiță, rămurică (ruptă) dintr-o plantă sau dintr-un arbore. – Probabil lat. *sumicella „vârfuleț”.
4. [DEX '09] SMUCI, smucesc, vb. IV. 1. Tranz. A trage brusc și cu putere pentru a scoate, a smulge, a desprinde, a deplasa ceva sau pe cineva din locul unde se află. ♦ Intranz. (Despre arme de foc) A izbi înapoi la descărcare, a avea recul. 2. Refl. A se zbate, a face mișcări repezi încolo și încoace spre a scăpa din locul unde este prins sau legat. [Var.: (pop.) smâci, smânci, smunci vb. IV] – Din sl. smučati.
5. [DEX '09] SMUNCI vb. IV v. smuci.
6. [MDA2] cimcea sf vz simcea
7. [MDA2] micea sf vz smicea
8. [MDA2] sămcea sf vz smicea[1]
9. [MDA2] săncea sf vz smicea
10. [MDA2] sâncea sf vz smicea
11. [MDA2] simcea[1] sf vz smicea
12. [MDA2] smăcea sf vz smicea
13. [MDA2] smăci v vz smuci
14. [MDA2] smâcea sf vz smicea
15. [MDA2] smâci v vz smuci
16. [MDA2] smâncea sf vz smicea
17. [MDA2] smânci v vz smuci
18. [MDA2] smicea sf [At: VARLAAM, C. 471 / V: (înv) smăc~, sămc~, (îrg) sminc~, sâmc~, zm~, (reg) ~cel s, ~igdea, smâc~, smânc~, smunc~, sănc~, sânc~, cimc~, m~, zminc~, zminceauă, zmânc~, zmunc~, zimțea, zni~ / Pl: ~ele / E: ml *summicella „vârfuleț”] 1 (Îrg) Vârf ascuțit al unor obiecte, al unor organe anatomice etc. 2 (Pex) Pisc2. 3 (Reg; precedat de arn „o” și udp „de”) Cantitate mică din ceva (atât cât încape pe vârful cuțitului). 4 (Îvr) Bucată mică (ruptă sau tăiată) din ceva Si: fărâmă (1). 5 (Mol; Trs; pan) Partea ascuțită a fusului. 6 (Reg; pan) Bețișor cu vârf ascuțit, folosit în medicina populară. 7 (Olt; Trs; pan) Cuțitaș mic și ascuțit, cu plăsele de lemn, cu ajutorul căruia se fac fluiere sau se înțeapă animalele bolnave pentru a li se lua sânge. 8 (Reg; pan) Cuțit folosit în cizmărie pentru tăiat piele. 9 Ramură tânără care se dezvoltă pe rădăcina sau tulpina unei plante Si: lăstar, mladă, mlădiță, vlăstar, (îvp) odraslă, (reg) loază, mlădoacă. 10 (Pex) Nuia. 11 (Bot) Ramură la măr și la păr cu toți mugurii vegetativi. 12 (Rar) Spic subțire de iarbă. 13 (Olt; lpl; îf sâmcea; îs) Sâmcele de ziuă Zori (ai zilei).
19. [MDA2] smicel s vz smicea
20. [MDA2] smici1 v vz smuci
21. [MDA2] smigdea sf vz smicea
22. [MDA2] smincea sf vz smicea
23. [MDA2] sminci v vz smuci
24. [MDA2] smoci v vz smuci
25. [MDA2] smuci [At: PSALT. 318 / V: (pop) ~unci, smâci, smânci, zm~, zmunci, (îrg) smăci, zmâci (Pzi și: 3 zmâce), (înv) sminci, zmăci, zmici, (reg) smoci, somci, muși, (îvr) smicI, ~ulci, zmânci / Pzi: ~cesc / E: vsl смъікати] 1-2 vtr A (se) trage brusc și cu putere pentru a deplasa din loc Si: a smulge (22-23), (reg) a schențăli, a smâcăi. 3-4 vtr (Pex) A (se) mișca cu putere, brusc și repetat, într-o direcție și în cealaltă Si: a agita (1), a cutremura (2), a hâțâna (3), a scutura, zgâlțâi, a zgudui, (reg) a hăți. 4 vt (Îlav) Pe ~te În mod brusc, precipitat. 5 vt (Reg; îe) A ~ vorba A vorbi repezit și împiedicat. 6 vi (D. cai) A face mișcări bruște, neregulate și intermitente. 7 vi (Rar; îf smici) A împrăștia. 8-9 vtr A lua sau a se elibera cu forța din mâinile cuiva Si: a (se) smulge (26-27). 10-11 vir A face mișcări bruște și precipitate pentru a scăpa de unde este prins Si: a se zbate, (reg) a se zbici. 12 vi (Rar; fig) A mișca. 13 vi (D. arme de foc) A avea recul. 14 vi (Nob; îf smici) A licări.
26. [MDA2] smulci v vz smuci
27. [MDA2] smuncea sf vz smicea
28. [MDA2] smunci v vz smuci
29. [MDA2] somci v vz smuci
30. [MDA2] zimțea2 sf vz smicea
31. [MDA2] zmăci v vz smuci
32. [MDA2] zmâci v vz smuci
33. [MDA2] zmâncea sf vz smicea
34. [MDA2] zmânci v vz smuci
35. [MDA2] zmici v vz smuci
36. [MDA2] zmincea sf vz smicea
37. [MDA2] zmuci v vz smuci
38. [MDA2] zmuncea sf vz smicea
39. [MDA2] zmunci v vz smuci
40. [MDA2] zmunși[1] v vz smuci
41. [MDA2] znicea sf vz smicea
42. [DEXI] zmăci vb. IV. v. smuci.
43. [DEXI] zmicea s.f. v. smicea.
44. [DEXI] zmîci vb. IV. v. smuci.
45. [DEXI] zmînci vb. IV. v. smuci.
46. [DEXI] zmuci vb. IV. v. smuci.
47. [DEXI] zmunci vb. IV. v. smuci.
48. [DEX '98] SMICEA, smicele, s. f. (Bot.) Ramură roditoare, specifică mărului și părului, subțire, flexibilă, lungă până la 30 cm, cu toți mugurii vegetativi; p. gener. mlădiță, rămurică (ruptă) dintr-o plantă sau dintr-o arbore. – Probabil lat. *sumicella „vârfuleț”.
49. [DLRLC] SMICEA, smicele, s. f. Mlădiță, nuielușă, vărguță (ruptă) dintr-o plantă sau dintr-un arbore. Un frumos măr rotat care mai păstra încă pe smicelele vîrfului cîteva poame roșii ca sîngele. SADOVEANU, Z. C. 28. Se mai adaugă și smicele de măr dulce, adică mici rămurele de măr de grădină. PAMFILE-LUPESCU, CROM. 31. Fă cumva, te rog, și mi-i înșiră [păstrăvii] pe-o smicea, ca să-i pot duce. HOGAȘ, M. N. 75. – Variante: zmicea (SEVASTOS, C. 36), smuncea (ȘEZ. II 81) s. f.
50. [DLRLC] SMÎCI vb. IV v. smuci.
51. [DLRLC] SMÎNCI vb. IV v. smuci.
52. [DLRLC] SMUCI, smucesc, vb. IV. (Și în forma smunci) 1. Tranz. A trage brusc și cu putere (ceva sau pe cineva), mai ales pentru a deplasa sau pentru a scoate din locul unde se află. În mișcări repezi, zăpăcite, scoase din buzunarul stîng al mantalei cutia de tinichea cu tutun. I se prinse capacul de colțul buzunarului, însă o smunci cu toată furia. SAHIA, N. 77. Smuci șapca și-o aruncă mototol în fundul bărcii. BART, E. 189. Vru să-i smucească cartea din mînă; dară băiatul o ținea vîrtos. ISPIRESCU, L. 100. Odată-i și smuncește buzduganul din mînă și fuga cu el. CREANGĂ, P. 57. ◊ Refl. Natalia se smuci îmbufnată din brațul Vitaliei. STĂNOIU, C. I. 197. ♦ Intranz. (Despre arme de foc, mai ales despre puști) A izbi înapoi la descărcare, a avea recul. 2. Refl. A face mișcări repezi încolo și încoace spre a scăpa din locul unde e prins sau legat; a se zbate. Sfîrșește odată cu iarăși și iarăși, Cloco!... se smuncea Stroe Vardaru să-și scuture brațul de lipicioasa strînsoare. C. PETRESCU, A. R. 29. Cerbul se smucește Și vrea din nou să fugă. EFTIMIU, Î. 141. Se smucește să scape din îmbrățișare. REBREANU, I. 17. – Variante: smîci (ISPIRESCU, U. 45, TEODORESCU, P. P. 363), smînci (PAMFILE, A. R. 172, GOROVEI, C. 89), smunci vb. IV.
53. [DLRLC] SMUNCEA s. f. v. smicea.
54. [DLRLC] ZMICEA s. f. v. smicea.
55. [Șăineanu, ed. VI] smâ(n)ci v. a smuci: inima îi se smânci din loc NEGR.
56. [Șăineanu, ed. VI] smicea f. 1. vlăstar: din rădăcina rea odrăslește smicea rea PANN; 2. vergea foarte subțire. [Origină necunoscută].
57. [Șăineanu, ed. VI] smicì v. a smuci: ușile se smicesc BĂLC.
58. [Șăineanu, ed. VI] smu(n)cì v. 1. a smulge deodată: clopotul din turn smuncește AL.; 2. a fi neastâmpărat (de cai). [Și smâncì, smicì, smuncì = slav. SMUČATI, a răpi].
59. [Scriban] smiceá și zmiceá f., pl. ele (cp. cu sîmcea. în orice caz, nu d. bg. zmĭiče, șerpișor). Vărgută, mlădiță, nuĭa: ca niște zmicele dintr’o rădăcină (Cant.), păstrăvĭ înșirațĭ pe smicea, ĭ-a tras una cu smiceaŭa pe spinare (Olt). – în Trans. și zmî(n)cea. Și zmuncea (Șez. 5, 174).
60. [Scriban] zmiceá, V. smicea.
61. [Scriban] zmîceá, V. smicea.
62. [Scriban] zmîcésc, V. zmucesc.
63. [Scriban] zmînceá, V. smicea.
64. [Scriban] zmucésc (vest) și zmuncésc (est) v. tr. (vsl. sŭ-mučati, sŭ-mŭčati, sŭ-mŭknonti, a zmunci; sîrb. smuknuti, a se substrage, a scăpa. V. zmîc). Trag zguduind cu violență: ĭ-am zmuncit arma din mînă, ĭ-am pus mîna’n gît și l-am zmuncit de cîteva orĭ, clopotu cel mare te zmuncește cînd îl tragĭ, priponu zmuncește cînd se prinde un pește mare. Izbesc înapoĭ la descărcare: această pușcă zmuncește. A zmunci calu, a-l opri brusc și des (a-l sacada). A zmunci vorba, a vorbi zmuncit (sacadat). V. refl. Mă trag zguduindu-mă cu violență ca să scap: hoțu se zmuncea din mîna gardianuluĭ, calu s’a zmuncit și a fugit. – În vest și zmîcesc, în nord (Șez. 9, 140) zmîncesc.
65. [Scriban] zmunceá f. V. smicea.
66. [Scriban] zmuncésc, V. zmucesc.
67. [DOOM 3] smicea (pop.) s. f., art. smiceaua, g.-d. art. smicelei; pl. smicele
68. [DOOM 3] smuci (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smucesc, 3 sg. smucește, imperf. 1 smuceam; conj. prez. 1 sg. să smucesc, 3 să smucească
69. [DOOM 2] smicea s. f., art. smiceaua, g.-d. art. smicelei; pl. smicele, art. smicelele
70. [DOOM 2] smuci (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smucesc, imperf. 3 sg. smucea; conj. prez. 3 să smucească
71. [MDO] smicea
72. [MDO] smuci (conj. smucească)
73. [IVO-III] smicea, -cele.
74. [IVO-III] smucesc, -ceam 1 imp.
75. [GER] smicea Sîmcea „vîrf (de cuțit, de munte)” a fost explicat prin lat. *senticella, diminutiv de la sentis „spin”, etimologie cu drept cuvint respinsă de Densusianu, HdLR, I, p. 38 (totuși menținută de PEW, TDRG, REW, DLRM, Scriban). Cu mai multă probabilitate Candrea, „Buletinul Societăței filologice”, I, 1905, p. 28 (urmat de Densusianu, HdLR, II, p. 27 și de CADE), pornește de la lat. *summicella „vîrfuleț”. Dar ce este smicea, zmicea „vărguță”, „mlădiță” ? Singur Scriban se încumetă să-l explice ca o variantă a lui sîmcea din *senticella. Nu văd de ce n-am porni și pentru smicea tot de la *summicella, care nu face nici o dificultate, nici ca formă, nici ca înțeles. Suprimarea primei sau a celei de-a doua vocale este o problemă de tempo al vorbirii.
76. [DAR] smicea, smicele, s.f. 1. (înv. și reg.) vârf ascuțit al unor obiecte, al unor organe anatomice etc. 2. (reg.) cantitate mică din ceva. 3. (înv.) bucată mică (ruptă sau tăiată) din ceva; fărâmă. 4. (reg.) nume dat unor obiecte cu vârf ascuțit: fus, bețișor, cuțitaș, cuțit. 5. (pop.) ramură tânără, lăstar, mladă, mlădiță. 6. (pop.) ramură de măr sau de păr cu muguri vegetativi. 7. (reg.; la pl.; în sintagmă) sâmcele de ziuă = zori (ale zilei). 8. (reg.) spic subțire de iarbă.
77. [DRAM 2015] zmicea, zmicele, s.f. – (reg.) Ramură, mlădiță: „Bat găleata oilor cu nouă zmicele de măr dulce” (Papahagi, 1925: 321). – Cf. smicea (probabil din lat. *summi cella „vârfuleț”, DEX).
78. [DLR] MICEÁ s. f. v. smicea.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL