1. [MDA2] mlădoacă sf [At: PAMFILE, CR. 93 / V: mlădoagă / Pl: ~ace / E: mladă + -oacă] 1 (Reg) Ramură, creangă tânără Si: (reg) mlădiță (1). 2 (Olt) Prăjină.
2. [DLRLC] MLĂDOACĂ, mlădoace, s. f. (Rar) Ramură verde, mai groasă decît mlada. Leagă calul... de o mlădoacă. PAMFILE, CR. 93.
3. [DLRM] MLĂDOACĂ, mlădoace, s. f. (Reg.) Ramură verde și groasă. – Din mladă + suf. -oacă.
4. [MDA2] mlădoagă sf vz mlădoacă
5. [DGS] mlădoacă s.f. (bot.; reg.) v. Lăstar1. Mladă. Mlădiță. Pui1. Rejeton. Smicea. Telom. Vlăstar.
6. [DLR] MLĂDOÁCĂ s. f. (Regional) Ramură, creangă (tînără); mlădiță (1). Leagă calul d-ici colea, D-ici, colea, de o mlădoacâ, Că-i mlădoaca de măr dulce, Nu mă-ndur de-a mă mai duce. PAMFILE, CR. 93, cf. id. J. III, 91. Țiganu s-a suit într-un tei, a tăiat o mlădoagă și a început să o jupoaie. RĂDULESCU-CODIN, I. 307, cf. 350, ALR I 971/596. ♦ (Prin vestul Olt.) Prăjină. V. m l a t i n ă. BOCEANU, GL. – Pl.: mlădoace. – Și: mlădoágă s. f. – Mladă + suf. -oacă.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL