1. [DEX '09] VERGEA, vergele, s. f. Băț, vargă, nuia; bară (îngustă și flexibilă) de metal sau de lemn, cu folosiri diverse. ♦ (Spec.) Sucitor (1). ♦ Spec. Fiecare dintre bețișoarele care se pun între firele urzelii pe măsură ce acestea se înfășoară pe sulul războiului de țesut. ♦ Spec. Fiecare dintre stinghiile care alcătuiesc gratiile unei ferestre. – Lat. *virgella (= virgula).
2. [MDA2] vergea sf [At: ANON. CAR. / V: (reg) var~ (Pl: vărgeli), văr~ (Pl: vărgele, vergele) vărgeauă, vărgel (Pl: vărgele, vărgei) smn, ~lă (Pl: ~ele), ~uă, vergel s / Pl: ~ele, (reg) vărgele / E: ml virgella (= virgula)] 1 Vargă (1). 2 (Trs; îe) A căuta paie și ~ele A face tot posibilul. 3 Vergea (1) folosită ca instrument pentru aplicarea de lovituri corporale. 4 (Lpl) Mănunchi de vergele (1) care se folosea ca instrument de pedeapsă corporală. 5 Lovitură aplicată cuiva (peste corp) cu vergeaua (3). 6 (Îvp) Vargă (12) magică. 7 (Pan) Bară subțire (cilindrică și flexibilă) de obicei din metal, folosită pentru a susține, a fixa etc. ceva. 8 (Teh; spc) Fiecare dintre barele de oțel moale care constituie armătura pieselor din beton armat. 9 (Reg) Vargă (21). 10 (Pes; reg) Vargă (20). 11 (Trs) Coada biciului. 12 (Reg) Coada îmblăciului. 13 (Reg) Bucată de lemn pe care ciobanii înseamnă, prin crestături, numărul găleților cu lapte. 14 Sul neted de lemn cu care se întinde și se subțiază foaia de aluat pentru plăcinte, tăiței etc. Si: sucitor, (pop) mestecău1, (reg) plăcintor. 15 Băț sau tijă de metal care se folosea la încărcatul puștilor și al pistoalelor sau cu care se curăța țeava acestora Si: vargă (22), (înv) arbiu. 16 (Reg; la pușca de soc) Bețișor cu care se împinge dopul Si: (reg) puștoc, vargă (23). 17 (Reg; la războiul de țesut) Dreavă1 (1). 18 (Reg) Fus1 (8) (la urzitoare). 19 Fiecare dintre bețișoarele sau bucățile înguste de draniță introduse între firele de urzeală pe măsură ce aceasta se înfășoară pe sulul de dinapoi al războiului de țesut Si: fuscel (1), (reg) joardă, nuia, vargă (24). 20 (Reg) Fiecare dintre cele patru bețișoare subțiri în care sunt fixați dinții spatei de la războiul de țesut. 21 (Ban; Trs) Fus1 (4) (la suveica războiului de țesut). 22 (Reg) Tindeche1 (1). 23 (Reg) Bucată de fier care unește coarnele plugului Si: (reg) brăcinar (5), chingă (28), mână1, punte, vargă (27). 24 (Reg) Fiecare dintre bucățile subțiri de fier care leagă cormana de trupița plugului Si: (reg) fiulare. 25 (Reg) Fiecare dintre bucățile subțiri de lemn (sau de fier) așezate cruciș în care sunt înfipți dinții grapei Si: (reg) măselar. 26 (Reg) Nuia arcuită sau un fel de greblă prinsă la ambele capete de toporiștea coasei, pentru a așeza în brazde grânele cosite Si: (reg) vargă (28). 27 (Reg; la coasă) Muchie a pânzei, opusă tăișului Si: (reg) vargă (29). 28 (Dlg; reg) Limba colțarului cu limbă. 29 (Reg) Cruce (72) (la sanie). 30 (Buc; Trs) Fiecare dintre șipcile care se bat paralel, la mică distanță una de alta, pe pereții sau pe tavanele de lemn, ca să se prindă muruiala Si: (reg) șușă. 31 Fiecare dintre barele de lemn sau de metal care formează un grilaj sau un gard. 32 (Spc) Gratie (la fereastră). 33 (Trs) Țeavă. 34 (Nav; înv) Vergă. 35 (Sst; sens etimologic) Semn grafic în formă de linie dreaptă.
3. [DEXI] vergea s.f. 1 Băț subțire, lung și flexibil, obținut dintr-o ramură dreaptă de arbore sau dintr-o tulpină de arbust; nuia, vargă. ♦ Băț subțire, lung și flexibil folosit ca instrument pentru aplicarea de lovituri corporale. ♦ (la pl.) Mănunchi de vergele care se folosea ca instrument de pedeapsă corporală. ♦ Ext. Lovitură aplicată cuiva (peste corp) cu acest fel de băț. ♦ Baghetă de care se folosesc magicienii, vrăjitorii etc. în practicile lor. 2 Analog. Bară subțire (cilindrică și flexibilă), de obicei de lemn sau de metal, folosită pentru a susține, a fixa etc. ceva.; vargă, băț, nuia. ♦ (tehn.) Fiecare dintre barele de oțel moale care constituie armătura pieselor de beton armat. 3 Numele unor unelte, al unor obiecte, al unor părți de unelte etc. alcătuite dintr-o vergea sau asemănătoare cu vergeaua ca formă, avînd diverse întrebuințări. ♦ Fiecare dintre bețișoarele introduse între firele de urzeală pe măsură ce acestea se înfășoară pe sulul războiului de țesut, pentru a le separa și a le întinde; fuscel. ♦ Spec. Sucitor. 4 (reg.) Fiecare dintre șipcile care se bat paralel, la mică distanță una de alta, pe pereți sau pe tavanele de lemn pe care se fixează muruiala. 5 (reg.) Fiecare dintre barele de lemn sau de metal care formează un grilaj sau un gard. ♦ Spec. Gratie (la fereastră). • pl. -ele. și vergică, (reg.) vergeauă, vergeală s.f., vergel subst. /lat. *virgĕlla = virgŭla, -ae.
4. [DEX '98] VERGEA, vergele, s. f. Băț, vargă, nuia; bară (îngustă și flexibilă) de metal sau de lemn, cu folosiri diverse. ♦ (Spec.) Sucitor (1). ♦ Spec. Fiecare dintre bețișoarele care se pun între firele urzelii pe măsură ce acestea se înfășoară pe sulul războiului de țesut. ♦ Spec. Fiecare dintre stinghiile care alcătuiesc gratiile unei ferestre. – Lat. *virgella (= virgula).
5. [DLRLC] VERGEA, vergele, s. f. 1. Vargă, nuia de lemn. Soldatul care nu se supunea ori nu executa o poruncă era bătut cu vergele pînă la moarte. CAMIL PETRESCU, O. II 566. Am o vergea groasă care luminează-n casă (Lumînarea). SBIERA, P. 322. Face fata podișor, împletit din vergele subțiri, și îl pune subt căpătîi. ȘEZ. XIII 99. ♦ Fiecare dintre bețișoarele care se pun între firele urzelii, pe măsură ce aceasta se învelește pe sulul războiului de țesut, pentru a separa și a întinde firele; fuscel. Colo, lîngă fereastră, stau stativele puse, Pe sul și pe vergele sînt firele aduse. BELDICEANU, P. 68. 2. Fiecare dintre stinghiile fixate (cruciș) la cercevelele ferestrelor; gratie. Prin vergelele încrucișate ale ferestrelor, vederea se întindea peste toată lățimea rîului. ODOBESCU, S. I 139. ♦ Bară de metal (flexibilă) avînd diferite întrebuințări. Niște vergele lungi de alamă împodobeau pereții așteptînd picturile. BASSARABESCU, S. N. 180. ♦ Vargă metalică cu care în trecut se curăța și se încărca pușca. Pe tine te lăsasem acasă ștergîndu-ți pușca: știi că ruginise încărcătura înăuntru și te apucaseși s-o scoți cu vergeaua. CARAGIALE, T. II 40.
6. [Șăineanu, ed. VI] vergea f. 1. vargă mică; 2. vargă de încărcat o pușcă. [Lat. *VIRGELLA = VIRGULA].
7. [Scriban] vergeá f., pl. ele (dim. d. vargă, vergĭ, saŭ lat. pop. virgella, cl. virgula, it. vergella. D. rom. vine ngr. vergiá. V. virgulă). Vărguță unsă cu cleĭ de prins păsările. Vargă mică. Varga puștiĭ (V. arbiŭ). Vargă de metal la o construcțiune, la o mașină, la un crivat: un pat de vergele. V. dreavă.
8. [MDA2] vargea sf vz vergea
9. [MDA2] vărgea sf vz vergea
10. [MDA2] vărgeauă sf vz vergea
11. [MDA2] vărgel smn vz vergea
12. [MDA2] vergeală sf vz vergea
13. [MDA2] vergeauă sf vz vergea
14. [MDA2] vergel2 s vz vergea
15. [DEXI] vergeală s.f. v. vergea.
16. [DEXI] vergeauă s.f. v. vergea.
17. [DEXI] vergel2 subst. v. vergea.
18. [DEXI] vergică s.f. v. vergea.
19. [DOOM 3] vergea (nuia, gratie) s. f., art. vergeaua, g.-d. art. vergelei; pl. vergele
20. [DOOM 2] vergea (nuia, gratie) s. f., art. vergeaua, g.-d. art. vergelei; pl. vergele, art. vergelele
21. [MDO] vergea
22. [IVO-III] vergea, -gele.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL