1. [DEX '09] MINERI, mineresc, vb. IV. Intranz. (Rar) A lucra în mină1 (1). – Din miner.
2. [MDA2] mineri vi [At: DLR / Pzi: ~resc / E: miner1] (Rar) A lucra în mină1 (1).
3. [DLRLC] MINERI, mineresc, vb. IV. Intranz. (Rar) A lucra în mine. Mineream pe la Abrud, Pribegit departe, Cînd boierii-au început Cu război și moarte. DEȘLIU, M. 55.
4. [DEX '09] MINER, mineri, s. m. Muncitor calificat care lucrează într-o mină1 (1). – Din fr. mineur.
5. [MDA2] miner1, ~ă [At: AR (1835), 4730 / V: (rar) ~nier / S și: ~neur / Pl: ~i, ~e / E: fr mineur] 1 sm, (rar) , sf Muncitor calificat care lucrează într-o mină1 (1) Si: (reg) băieș, (îdt) minar. 2 sm (Înv) Soldat care sapă mine1 (3) Si: (înv) lagumgiu (2).
6. [MDA2] minier2 sn vz miner
7. [DLRLC] MINER, mineri, s. m. Lucrător calificat care lucrează într-o mină. Tovarășii dragi, tovarăși de frunte, Minerii noștri harnici de pe Jii. DEȘLIU, G. 46. Minerul a trecut numai dintr-o galerie în alta, și în urma lui pînza groasă a tenebrelor se reface, de parcă nimeni n-ar fi sfîșiat-o. BOGZA, V. J. 156.
8. [DN] MINER s.m. Lucrător în mină1 (1). [Cf. fr. mineur].
9. [MDN '00] MINER s. m. lucrător în mină1 (1). (< fr. mineur)
10. [Șăineanu, ed. VI] miner m. 1. lucrător în mine; 2. soldat ce lucrează la mine în asedii (= fr. mineur).
11. [Scriban] *minér m. (fr. mineur, d. mine, mină, săpătură; rus. minér). Lucrător din mină, băĭaș. Soldat care sapă mine la asediŭ. V. minier.
12. [DOOM 3] mineri (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mineresc, 3 sg. minerește, imperf. 1 mineream; conj. prez. 1 sg. să mineresc, 3 să minerească
13. [DOOM 2] mineri (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mineresc, imperf. 3 sg. minerea; conj. prez. 3 să minerească
14. [DOOM 3] miner s. m., pl. mineri
15. [DOOM 2] miner s. m., pl. mineri
16. [MDO] miner (subst.)
17. [IVO-III] miner.
18. [DGS] miner s.m. (miner.) <reg.> băieș. Este miner într-o mină din Valea Jiului.
19. [DLR] MINERÍ vb. IV. Intranz. (Rar) A lucra în mină1 (1). Mineream pe la Abrud, Pribegit departe, Cînd boierii au început Cu război și moarte. DEȘLIU, M. 55. - Prez. ind.: mineresc. – V. miner1.
20. [DLR] MINÉR1, -Ă subst. 1. S. m. și f. (Rar la f.) Muncitor calificat care lucrează într-o mină1; (regional) băieș, (în dicționarele din secolul trecut) minar. Minerii să adusăse de pe la minile (băile) împărătești. AR (1835), 41/30. Acest gaz. . . face și spaima minierilor (sepătorilor de miniere). BARASCH, M. II, 212/26, cf. TULBURE, V. R. 42. Oltul cîntă ca o trîmbiță în care s-ar fi adunat tot metalul scos dinăuntrul muntelui, de patru generații de mineri. BOGZA, C. O. 124, cf. id. V. J. 156, DAVIDOGLU, M. 66. Din spuma Jiului răsar A stelelor puzderii, Cînd de la șut se-ntoarnă iar Spre casa lor minerii. FRUNZĂ, Z. 31. Se coboară zi de zi Minerii în adine de mină Și tainicele bogății Le fac să iasă la lumină. DEȘLIU, M. 8, cf. 46, 62. Minerii nu uită și nu pot uita niciodată glorioasele lupte de la Lupeni din anul 1929. SCÎNTEIA, 1 953, nr. 2 735, cf. GL. V. J. 2. S. m. 2. (Învechit) Soldat care sapă mine1 (3); (învechit) lagumgiu. Minerii (adecă lagumgiii). N. COSTIN, LET. II, 73/21. Corpurile de sapeuri, mineuri, pontonieri și ingineuri. . ., s-au înființat tot în zilele sale. BARIȚIU, P. A. I , 359, cf. IORGA, L. I, 118. – Scris și: (după fr.) mineur. – Pl.: mineri, -e. – Și: (rar) minier s. m. – Din fr. mineur. – Minier, derivat regresiv de la minieră sau prin confuzie cu adjectivul minier.
21. [DLR] MINIER2, -Ă s. m. v. miner1.
22. [DLR] MINlER2 s. m. v. miner1.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL