1. [DEX '09] MILOSTIV, -Ă, milostivi, -e, adj., s. f. 1. Adj. Milos, îndurător; binevoitor, îngăduitor, iertător; p. ext. bun, blând. ♦ (Substantivat, m.) Epitet dat lui Dumnezeu. 2. Adj. Darnic, generos. 3. S. f. (Bot.) Veninariță. – Din sl. milostivŭ.
2. [MDA2] milostiv, ~ă [At: PSALT. HUR. 97v/22 / Pl: ~i, ~e / E: slv милостивъ] 1-2 smf, a Milos (1-2). 3-4 Care exprimă, presupune milă1 (1, 28). 5 (Rel; d. forțele divine) Milos (5). 6 sma (Îvp) Dumnezeu. 7-8 smf, a Milos (7-8). 9 sfa (Reg; lpl; euf) Iele. 10 sf (Bot; reg) Veninariță (Gratiola officinalis).
3. [DLRLC] MILOSTIV, -Ă, milostivi, -e, adj. Plin de milă (1), milos, îndurător; p. ext. bun, blînd. Milostiv te crede lumea, dar nu eu, căci te ghicesc. DAVILA, V. V. 178. Ostașul acesta e un om bun la inimă și milostiv. CREANGĂ, P. 298. Aleargă la Trifan, Că este foarte blînd și milostiv țăran. DONICI, F. 52. ♦ Binevoitor, îngăduitor, iertător. Cucoana e țifnoasă și îndrăcită cum nu se mai poate, dar conul Grigoriță, cum îl știți, drept și milostiv. REBREANU, R. I 239. Milostive dumnezeu, Nu mă bate așa rău. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 430. ♦ Binefăcător, darnic. Na-ți împrumutul înapoi, căci noi nu avem trebuință de bani. Ia, numai am vrut să dovedesc lui Petre, cît ești tu de milostiv. CREANGĂ, P. 300. ◊ Fig. Blînd tainele vi le desface Din sînu-i milostiva glie, Căci toată floarea vă cunoaște Și toată frunza ei vă știe. GOGA, P. 9.
4. [DLRLC] MILOSTIVĂ, milostive, s. f. (Bot.) Veninariță. Iată mintă, săbiuță... sălvie, milostivă. NEGRUZZI, S. I 97.
5. [Șăineanu, ed. VI] avrămeasă f. (Banat) buruiană de leac ce crește în livezi numită și milostivă (Gratiola): avrămeasa se culege în Dumineca Rusaliilor, servind ca leac pentru tuse, ca farmec pentru dragoste. [Cf. rus. AVRANŬ, centauree]. V. cârstineasă.
6. [Șăineanu, ed. VI] milostiv a. aplecat la milă: bun, blând, iertător. [Slav. MILOSTIVŬ].
7. [Șăineanu, ed. VI] milostivă f. 1. plantă de bălți numită și mila Domnului (Gratiola); 2. Tr. pl. nume eufemistic dat Ielelor.
8. [Scriban] milostív, -ă adj. (vsl. milostivŭ). Milos, mizericordios, caritabil, filantrop, ĭertător, clement: boĭeru trebuĭe să fie milostiv. S. f. Potroacă, veninariță, o buruĭană. – Vechĭ milostívnic (vsl. milostivĭnŭ).
9. [DOOM 3] milostiv adj. m., pl. milostivi; f. milostivă, pl. milostive
10. [DOOM 3] !milostivă (plantă) s. f., g.-d. art. milostivei; pl. milostive
11. [DOOM 2] milostiv adj. m., pl. milostivi; f. milostivă, pl. milostive
12. [DOOM 2] milostivă (plantă) s. f., g.-d. art. milostivei
13. [DGS] milostiv, -ă adj., s.f. I adj. 1 (relig. creștină; despre Divinitate sau determinând numele lui Dumnezeu) bun, îndurător, îngăduitor, milos, <înv. și reg.> milostivnic, <înv.> cruțător, îndurat, meserernic, milosârd, milosârdnic, mizericordios, umilos. 2 (despre oameni) binevoitor, bun, compătimitor, comprehensiv, îngăduitor, înțelegător, mărinimos, milos, <rar> comiserativ, <înv. și reg.> lascav, obidos, <înv.> milosârd, pietos, priincios, priitor. 3 (despre oameni, despre firea lor etc.) caritabil, filantropic, milos, <rar> caritativ. 4 (despre oameni) culant, darnic, galant, generos, mărinimos, <livr.> magnanim, munificent, <fam.> galanton, <înv.> dăruitor, filotim, liberal, marinim, miluitor, <turc.; înv.> giumert, <fig.> larg, <fig.; înv.> ieftin. Tatăl, milostiv ca totdeauna, i-a dat bani pentru excursie. 5 (despre oameni) clement, iertător, indulgent, îndurător, îngăduitor, tolerant, <fig.; înv.> ieftin. Învățătorul este milostiv cu elevii. II s.f. 1 (bot.; reg.) v. Avrămeasă. Avrămească. Veninariță (Gratiola officinalis). 2 (la pl. milostive; mitol. pop.; pop.) v. Drăgaice (v. drăgaică). Iele. Joimărițe (v. joimăriță).
14. [DRAM 2021] milostíve, s.f., pl. (mit.) Spirite ale vântului (iele), care pedepsesc femeile ce lucrează în joia milostivelor: „Aieste erau milostivele, o' slăbănoagele. N-au făcut rău la nime” (Bilțiu-Dăncuș, 2005: 132). – Din sl. milostivŭ (DEX, MDA).
15. [DRAM 2015] milostive, s.f., pl. – (mit.) Spirite ale vântului (iele), care pedepsesc femeile ce lucrează în joia milostivelor: „Aieste erau milostivele, o’ slăbănoagele. N-au făcut rău la nime” (Bilțiu-Dăncuș, 2005: 132). – Din sl. milostivŭ (Șăineanu, DEX, MDA).
16. [DLR] MILOSTÍV, -Ă adj., s. f. (Astăzi rar) I. Adj. 1. Plin de milă1 (I 1, 3) față de necazurile sau nenorocirile altuia, milos (II), înțelegător, îngăduitor, iertător, blînd, bun, (învechit și regional) milostivnic (I 1). Ferice de cei m[i]lostivi că aceia miluiți vor fi. MOLITVENIC (sec. XVII), 307. Doamnă ave de treabă, bună și milostivă. NECULCE, L. 283. Milostivul căpitan îndată au poroncit ca să sloboadă un caic. DRĂGHICI, R. 26/7. Trifan . . . este foarte blînd și milostiv țăran. DONICI, F. II, 7/19. Zînă frumoasă și milostivă, mă logodești cu norocul. ALECSANDRI, T. I, 403. Milostiv te crede lumea, dar nu eu, căci te ghicesc. DAVILA, V. V. 178. Cuconul Grigoriță, cum îl știți, drept și milostiv și bun. REBREANU, R. I, 239. O zînă milostivă ți-a făcut un pat de flori ! EFTIMIU, Î. 124. Tata înalt, Ginerele turbat, Maica milostivă, Surioara albă (Coșul, focul, cuptorul, pîinea). GOROVEI, C. 108. (F i g.) Falnicile și milostivele stele trimit raze de mîngîiere. MARCOVICI, C. 35/9. Blînd tainele vi le desface Din sînu-i milostiva glie. GOGA, P. 9. ♦ (Învechit și popular, urmat de determinări introduse prin prep. „pre”, „către”) Iaste milostiv pre datornic. VARLAAM, C. 212. Carele nu e milostiv cătră dobitoacele sale, acela nu va fi milostiv nici cătră oameni. ȚICHINDEAL, F. 119/18, cf. ISPIRESCU, L. 219. ◊ (În formule de adresare) înalt preasfințite stăpîne, milostivule domn ! AR (1829), 161/10. Să trăiești, milostivă stăpînă, răspunse ciocoiul. FILIMON, O. I, 139. Nimic nu este mai bun pe lumea asta, milostive stăpîne, . . . ca judecata cea dreaptă a măriei tale. ISPIRESCU, L. 178. ◊ (Substantivat) Foicică de orez, Vezi tu, milostivo, vezi. BIBICESCU, P. P. 22. ♦ Care exprimă, presupune milă1 (II, 3), îndurare, iertare. Să-l priimești cu ochi milostivi. N. COSTIN, ap. GCR II, 10/32. Cu lacrimi dăm supărare milostiv auzului înălțimei tale (a. 1819). URICARIUL, X, 202. 2. (În concepții religioase, despre forțele divine) Care acordă omului bunăvoință și ajutor, plin de har; milos (I 3), binevoitor, îndurător; (învechit și regional) milostivnic (I 1). M[i]l[o]stiv și cruțătoriu e D[o]mnul. PSALT. HUR. 97v/22. Nu te mîhni, că milostiv iaste și iubitoriu de oameni. CORESI, EV. 5, cf. 19, 20, 22, id. PS. 318/2. Rogăm multu milostiv Domnul (cca 1 600). CUV. D. BĂTR. II, 216/2. Ești îndelung răbdătoriu și mult milostiv, Doamne. CHEIA, ÎN. 64v/27. Mă rog ca unui domn milostiv. ANTIM, P. XXIII. Prin ea milostiv ceriul au voit a ne supune La isprăvi. CONACHI, P. 282. Poruncă dete ca. . . să se facă rugăciuni și privegheri, ca să se îndure milostivul Dumnezeu a-i trimite un meșter bun. ISPIRESCU, L. 295. Milostive Dumnezeu, Nu mă bate așa rău. JARNIK-BÎRSEANU, D. 430. ◊ (În limba veche, în construcții cu dativul) Tu, Doamne, dulce și blîndu și multu milostiv tuturoru ce cheamă-te. PSALT. 177. Doamne, milostiv fii mie, păcătosul. CORESI, EV. 11, cf. 17. Doamne, fii milostiv mie, păcătosului. N. TEST. (1648), 93v/10. ♦ (Substantivat, m.) Epitet dat lui Dumnezeu. Până cînd, Milostive, ț-ascundzi sfînta față? DOSOFTEI, PS. 39/1. S-a cam umplut lumea de rele . . . d-aia și Milostivul nu mai face minuni. DELAVRANCEA, S. 22. II. Adj. Care ajută pe cineva cu pomană, care dă cuiva (din milă) bani, obiecte etc.; milos (II 1), darnic, (regional) milostivnic. Bogații cei milostivi Șăd în pomi înfloriți (a. 1 784). GCR II, 143/34. Numai am vrut să dovedesc lui Petre cît ești tu de milostiv. CREANGĂ, P300. L-a crescut pe băiat lîngă el. . . îmbrăcîndu-l cu lucruri de căpătat. . . pe care i le aduceau oamenii milostivi. PAS, Z. I, 198. (Substantivat) D[u]mnezeu iubeaște milosteniia, așa dar și pre milostiv. MOLNAR, RET. 39/23. ◊ Fig. Căci e țeara milostivă. ALECSANDRI, T. 106. III. S. f. (Regional) 1. (La pl., de obicei art.; în superstiții, eufemistic) Iele. Cf. MARIAN, S. R. II, 226. CANDREA, F. 161, PAMFILE, DUȘM. 260, id. S. V. 22, MAT. FOLK. 1 553, ARH. FOLK. I, 207, CHEST. II 484/18, ALR II 4 232/762. 2. (Bot.) Veninariță (Gratiola officinalis). Iată mintă, săbiuță . . . , milostivă, NEGRUZZI, S.II, 97, cf. BARONZI, L. 138, BRANDZA, FL. 349, DAMÉ, T. 188, GRECESCU, FL. 434, PANȚU, PL. – Pl.: milostivi, -e. – Din slavonul милостивъ.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL