1. [DEX '09] MÂNZAT, -Ă, mânzați, -te, s. m. și f. (Pop. la f.) Vițel înțărcat, a cărui limită de vârstă variază, după regiuni, între câteva luni și doi ani. – Cf. alb. mëzat.
2. [MDA2] mănazată sf vz mânzată
3. [DEX '98] MÂNZAT, -Ă, mânzați, -te, s. m. și f. Vițel înțărcat, a cărui limită de vârstă variază, după regiuni, între câteva luni și doi ani. – Cf. alb. mëzat.
4. [DLRLC] MÎNZATĂ, mînzate, s. f. Vițea înțărcată (pînă la un an). Mînzatele... la un loc, mînzații și gonitorii la altul. I. IONESCU, D. 370.
5. [Scriban] mînzát, -ă s. (d. mînz; alb. măzat). Vițel saŭ vițea în etate de vre-un an. V. junc.
6. [DOOM 3] mânzată (pop.) s. f., g.-d. art. mânzatei; pl. mânzate
7. [DOOM 2] mânzată (pop.) s. f., g.-d. art. mânzatei; pl. mânzate
8. [DGS] mânzat, -ă s.m., s.f. (zool.) 1 s.m. june, vițel, <reg.> bic, tuluc, turmac. Țapul s-a făcut mare cât un mânzat. 2 s.f. (reg.) v. Mânzare.
9. [DRAM] mânzată, -e, s.f. – Vacă fără vițel de lapte. Mânzata, toponim în Oarța de Sus-Codru, descoperire arheologică, epoca bronzului. – Cuvânt autohton, cf. alb. mëzat.
10. [DRAM 2015] mânzat, s.m., f. – (zool.) Vițel sau vițea (înțărcat) până la doi ani; tuluc: „Zadiile-mpăturate / Nu mi le-oi stropi cu lapte, / Că ți-s vacile mânzate” (Bilțiu, 2006: 228). ♦ (top.) Mânzata, toponim în Oarța de Sus, descoperire arheologică, epoca bronzului. ♦ (onom.) Mănzat, Mânzat, Mânziuc, Mânzuc, nume de familie (56 de persoane cu aceste nume, în Maramureș, în 2007). ♦ Atestat sec. XV (Mihăilă, 1974). – Cf. alb. mëzat (Scriban, DEX, MDA); din mânz (cuv. autohton, cf. alb. mës) + suf. -at.
11. [DLR] MĂNAZÁTĂ s. f. v. mînzată.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL