Definiție și ce înseamnă mânuitor

1. [DEX '09] MÂNUITOR, -OARE, mânuitori, -oare, s. m. și f. 1. Persoană care mânuiește ceva, care are profesiunea de a mânui ceva. ◊ Mânuitor de bani (publici) = persoană care primește, păstrează și eliberează bani în cadrul unei gestiuni (publice). 2. Mașinist (2). [Pr.: -nu-i-] – Mânui + suf. -tor.

2. [MDA2] mânuitor, ~oare smf [At: C. PETRESCU, A. R. 19 / Pl: ~i, ~oare / E: mânui + -tor] 1 (Udp „de”) Persoană care mânuiește (1) ceva. 2 (Udp „de”; îs) ~ de bani Persoană care primește, păstrează și eliberează bani în cadrul unei gestiuni publice.

3. [DLRLC] MÎNUITOR, -OARE, mînuitori, -oare, s. m. și f. 1. Persoană care mînuiește ceva. Aci, cunoștințele mînuitorului de cuțite s-au oprit. C. PETRESCU, A. R. 19. 2. (în expr.) Mînuitor de bani publici = persoană care primește, păstrează și eliberează bani în cadrul unei gestiuni publice. V. casier.

4. [DCR2] actor-mânuitor s. m. Artist specializat în mânuirea păpușilor (în special la teatrele pentru copii) ◊ „În toate cele trei spectacole, actorii-mânuitori ai teatrului au demonstrat o mare putere de dăruire, pasiune și energie.” Sc. 16 V 73 p. 6. ◊ „Curs seral de inițiere în Arta actorului-mânuitor.” I.B. 11 I 74 p. 3. ◊ „La unele reprezentații își dau concursul 25 de actori-mânuitori; una din piese este prezentată de un singur mânuitor de marionete”. R.l. 31 III 79 p. 6; v. și I.B. 12 I 76 p. 5 (din actor + mânuitor)

5. [DOOM 3] mânuitor (desp. -nu-i-) s. m., pl. mânuitori

6. [DOOM 2] mânuitor (-nu-i-) s. m., pl. mânuitori

7. [DGS] mânuitor, -oare s.m., s.f. manipulator. Este mânuitorul unui dispozitiv tehnic foarte complicat.

8. [DLR] MÎNUITÓR, -OÁRE s. m. și f. (De obicei urmat de determinări introduse prin prep. „de”) Persoană care mînuiește ceva, care are profesiunea de a mînui ceva. Aci, cunoștințele mînuitorului de cuțite s-au oprit. C. PETRESCU, A. R. 19. ◊ Mînuitor de bani (publici) = persoană care primește, păstrează și eliberează bani în cadrul unei gestiuni (publice). Este mînuitor de bani publici într-o mare administrație. caragiale, m. 235, cf. 239. Contabilii creșelor și căminelor de zi pot îndeplini și atribuțiuni de mînuitor de bani. BO 1951, 760. - Pl.: mînuitori, -oare. – Mînui + suf. -tor.

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [MDA2] mândrulenie sf [At: CĂTANĂ, P.B. II, 105 / Pl: ~ii / E: mândrulean […]
1. [DEX '09] MÂNDRULICĂ, mândrulici, s. f. (Pop.) Mândruță. – Mândră + suf. -ulică. 2. […]
1. [DEX '09] MÂNDRULIȚĂ, mândrulițe, s. f. (Pop.) Mândruță. – Mândruță + suf. -uliță. 2. […]
1. [DEX '09] MÂNDRUȚ, -Ă, mândruți, -țe, adj., s. m. și f. (Pop.) Diminutiv al […]
1. [MDA2] mândrămărie sf [At: VICIU, GL / E: ns cf mg Maria-Kek, ger Marie-blau] […]
1. [DEX '09] MÂNDĂLAC, mândălaci, s. m. (Bot.) Alunea. ◊ Expr. A căuta (cuiva) păcate […]
[Șăineanu, ed. VI] alunèle f. pl. 1. mici semne pe corp și mai ales pe […]
1. [DEX '09] MÂNECAR, mânecare, s. n. 1. Haină țărănească scurtă, de stofă, de blană […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro