1. [MDA2] mânzară sf vz mânzare
2. [DEX '09] MÂNZARE, mânzări, s. f. (Pop.) Oaie de lapte; oaie care a fătat și are lapte. – Cf. alb. mëzore.
3. [MDA2] manzare sf vz mânzare
4. [MDA2] mănzare sf vz mânzare
5. [MDA2] mânzare [At: NECULCE, ap. BUL. COM. IST. IV, 82 / V: (reg) man~, măn~, ~ră, mârz~, menzară / Pl: ~zări, (reg) ~zeri, ~zere, ~zari / E: cf alb mëzore] 1 sf (Pop) Oaie de doi sau trei ani, care a fătat și are lapte Si: (reg) mânzată (5), mulgătoare (1), păcuină. 2 sf (Reg) Capră cu lapte. 3 a (D. oi sau alte animale) Cu lapte. 4-5 sf (Mol, Buc) (Oaie sau) vacă stearpă. Si: mânzălauă (1-2). 6 sf (Reg; lpl) Loc unde pasc oile care se mulg.
6. [MDA2] mârzare sf vz mânzare
7. [MDA2] menzară sf vz mânzare
8. [DEX '98] MÂNZARE, mânzări, s. f. Oaie de lapte; oaie care a fătat și are lapte. – Cf. alb. mëzore.
9. [DLRLC] MÎNZARE, minzări, s. f. Oaie care a fătat, oaie cu lapte. Mînzărarii aduceau mînzările pentru mulsoare. SADOVEANU, O. L. 33. ♦ (Adjectival; despre oi sau despre alte animale) Cu lapte. Apropiindu-să lama ce (= cea) mînzare lîngă dînsul au întins mîna și mulgînd puțin lapte... l-au băut. DRĂGHICI, R. 139.
10. [Șăineanu, ed. VI] mânzare f. oaie cu lapte.
11. [Scriban] mînzáre f., pl. ărĭ (d. mînz; alb. măzore, mzore, juncă). Oaĭe care are mĭel. V. mulgare.
12. [DOOM 3] mânzare (pop.) s. f., g.-d. art. mânzării; pl. mânzări
13. [DOOM 2] mânzare (pop.) s. f., g.-d. art. mânzării; pl. mânzări
14. [DGS] mânzare s.f. (zool.; pop.) <reg.> aplecătoare, mânzată (v. mânzat), plecătoare (v. plecător), podoiniță, siriță. Mânzarea este oaia care a fătat și care are lapte.
15. [DRAM 2021] mânzáră, mânzări, (dial. mândzără), s.f. Oaie (sau capră) cu lapte; pecuină. – Din adj. lat. *mandiaria, -am „cu pui (miel)”, der. din lat. *mandiu (*mandzu) „pui al animalelor domestice mari” (Loșonți, 2001); cf. alb. mëzore (MDA).
16. [DRAM 2015] mânzară, mânzări, (mândzără), s.f. – (zool.) Oaie (sau capră) cu lapte (Papahagi, 1925); pecuină. – Din adj. lat. *mandiaria, -am „cu pui (miel)”, der. din lat. *mandiu (*mandzu) „pui al animalelor domestice mari” (> rom. mânz) (Loșonți, 2001); cf. alb. mëzore MDA).
17. [DRAM] mânzară, mânzări, (mândzără), s.f. – Oaie (sau capră) cu lapte (Papahagi 1925); pecuină. – Cuvânt autohton, cf. alb. mëzore.
18. [DLR] MANZARE s. f. v. mînzare.
19. [DLR] MĂNZÁRE s. f. v. mînzare.
20. [DLR] MENZÁRĂ s. f. v. mînzare.
21. [DLR] MÎNZÁRĂ s. f. v. mînzare.
22. [DLR] MÎNZÁRE s. f. I. 1. (Popular) Oaie de doi sau de trei ani, care a fătat și care are lapte; (regional) mînzată. V. m î n z a t (I 3), p ă c u i n ă, m u l g ă t o a r e. Izvod de ce sînt dator. . . oile tij, bez 100 mănzări. . . ce-au dat lui Alixandru. NECULCE, în BUL. COM. IST. IV, 82. Leasa pe care se usucă cașii. . . să fie potrivită cu mulțimea mînzărilor. DRĂGHICI, ap. TDRG, cf. LM. Păi, cum așa, nici mînzărili, nici fătătoarili, nici sterpili nu-ți plac ? JIPESCU, O. 48, cf. GCR II, 258, DDRF, BARCIANU, ALEXI, W. Oaia pe care o suge mielul se cheamă mînzare. PAMFILE, CR. 244. Mieii înțărcați se numesc cîrlani. . ., iar mamele lor duse la stînă și „pusî pi lapti”, mînzări. DIACONU, P. 12, cf. 37, STOIAN, PĂST. 53. Mînzărarii aduceau mînzările. . . pentru mulsoare. SADOVEANU, O. L. 33. M-aș fi dus să văd pășunea mînzărilor. id. A. L. 141, cf. H I-XVIII, RĂDULESCU-CODIN, M. N. 100, CANDREA, Ț. O. 51. Iară Costea ce zicea? – Nu știu: Fulga mi-a fugit, Ori Doica mi-a geluit. Mi-a luat mînzările. DENSUSIANU, Ț. H. 325, ALR I 1 778, A III, IV, V, VI, GLOSAR REG. ♦ (Regional) Capră cu lapte (Runcu Salvei-Năsăud). CHEST. V/66. ♦ (Adjectival, despre oi sau alte animale) Cu lapte. Apropiindu-să lama ce[a] mînzare lîngă dînsul, au întins mîna și mulgînd puțin lapte întru o coajă de nucă de cocus, l-au băut și foarte i-au folosit la boală. DRĂGHICI, R. 139/2. Locul acela ridicat, cu dealuri și văi, unde găsesc pășunea necesară pe o vară întreagă 500-800 de oi mînzări (oi cu lapte) și pe lîngă fiecare oaie încă 2 miei. PĂCALĂ, M. R. 294. Oi mînzare, care se mulg, dau lapte. H XIII 449, cf. XV 127. 2. (Prin Mold. și Bucov.) Oaie sau vacă stearpă; (regional) mînzălauă. Cf. H XIII 291, com. MARIAN. 3. (Regional; la pl.) Locul unde pasc oile care se mulg. Cf. H III 151, XVII 121. – Pl.: mînzări și (regional) mînzeri (H VIII/I 120, 127, X 208, 254, 465, XII 442, 552, XIII 13, 449, XV 149, 278, 425, XVI 311), mînzere (ib. XV 451, CHEST. V 23/65), mînzare (H XV 370), mînzari (ib. XII 227, XIII 67, 291, XVII 444). – Și: (regional) mînzáră (CHEST. V 2/71, ALR I778), mîrzáre (H VII 255, DENSUSIANU, Ț. H. 386, ALR I 1 778/118, 825, A III 2, 3, 5, 10, 16, 17, 18, 19, IV 3, 5, GLOSAR REG.), mánzáre (H VII 120, XI 274, pl. și mănzeri H X 388), manzáre (ib. XIV 489), menzáră (ib. VI 16) s. f. – Cf. alb. m ё z o r e.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL