1. [DRAM 2021] cozléu, s.n. (reg.; înv.) Mobilă de bucătărie; bufet, dulăpior: „Pă scaunu cel cu spate / Plin cu vase nespălate; / Pă cozleu' cel feștit / Tot o lingură și-un blid” (D. Pop, 1978: 175). – Din magh. kaszli „dulăpior” (Țurcanu).
2. [DRAM 2015] cozleu, s.n. – (reg.; înv.) Mobilă de bucătărie; bufet, dulăpior: „Pă scaunu cel cu spate / Plin cu vase nespălate; / Pă cozleu’ cel feștit / Tot o lingură și-un blid” (D. Pop, 1978: 175; Băsești). – Et. nec. (MDA); din magh. kaszli „dulăpior” < germ. Kastl (Țurcanu).
3. [DRAM] cozleu, s.n. – Mobilă de bucătărie; bufet: „Pă scaunu cel cu spate / Plin cu vase nespălate, / Pă cozleu’ cel feștit / Tot o lingură și-un blid” (D. Pop 1978: 175; Băsești). – Din magh. kaszli „dulăpior” < germ. Kastl (Țurcanu).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL