1. [DEX '09] COVRU, covruri, s. n. (Reg.) Vizuină, bârlog, cotlon. – Cf. rus. krov.
2. [MDA2] covru sn [At: DOSOFTEI, V. S. 80/12 / Pl: ~ri / E: rs кровъ] (Mol; Trs) 1 Vizuină făcută în pământ de animale sălbatice. 2 Adăpost al unui câine. 3 Locuință primitivă în grotă. 4 (Glg) Depresiune mică, rotunjită, în câmp, fără scurgere. 5 Vâlcea care seamănă cu o vizuină.
3. [CADE] COVRU sn. 1 🔫 Culcuș al iepurelui și al altor animale ¶ 2 pr. ext. Scorbură (în munte): fuge la mal și s’ascunde ’n ~ de piatră (SAD.).
4. [DLRLC] COVRU, covruri, s. n. (Mold.) Vizuină, bîrlog, cotlon. Cățelușa a tăcut, trăgîndu-și botul ascuțit în covru, după ce adulmecase la străin flori de sînziene. SADOVEANU, N. P. 105. Și într-un covru scurmat în pămînt, între frunze șipăiuș, sta un iepure roșcat, pitit pe labe, cu urechile lăsate pe spatele gheboșat. SADOVEANU, O. III 356. ♦ Fig. Locuință primitivă. Am văzut un fel de covru din alte vremuri. Foarte bună colibă, m-am bucurat eu. SADOVEANU, N. F. 67.
5. [DLRM] COVRU, covruri, s. n. (Reg.) Vizuină, bîrlog, cotlon. – Comp. rus krov.
6. [Șăineanu, ed. VI] covru n. Mold. culcuș de câine, de iepure. [Cf. it. COVOLO].
7. [Scriban] cóvru, V. crov.
8. [Scriban] crov n., pl. urĭ (sîrb. krov, vsl. krovŭ, acoperiș, acoperemînt, sîrb. skrovište, vsl. sŭkr-, ascunzătoare, zakrovŭ, vizuină. V. pocrov). Olt. Groapă, adîncătură (În Rț. și croc. Augm. crovan, pl. e; dim. croviț, pl. e). Croh (d. vsl.). Mold. sud. Ascunzătoare, culcuș (de ĭepure orĭ de alt animal sălbatic orĭ și de cîne orĭ de porc). Covru (met. din crov, ca codru din crod). Mold. Culcuș de animal sălbatic. Peșteră (de sihastru). – Și groh (Tut.) V. bîrlog, vizuină, cotlon, somină.
9. [DOOM 3] covru (reg.) (desp. co-vru) s. n., art. covrul; pl. covruri
10. [DOOM 2] covru (reg.) (co-vru) s. n., art. covrul; pl. covruri
11. [DER] covru (covruri), s. m. – 1. Vizuină, bîrlog. – 2. Groapă, denivelare mică de teren. – Var. (Banat, Olt.) crov, s. n. (groapă). Sb., rus. krov „refugiu, bîrlog” (DAR). Var. crov apare deja la Coresi. Cf. pocrov.
12. [Onomastic] COVRU subst. „așezare” (Tiktin). 1. Covrea Rîmescul, din s. Rîmești, 1808 olt. (AO VI 67). 2. Cf. toponimul Covur lac (C Ștef) și Covurlui. 3. Cuvurlu/i sau -iasca, hotar și Cuvurluești, moșneni în Buzău (Î Div).
13. [DLRLV] COVRU s.n. (Mold.) Gaură în pămînt servind drept adăpost; vizuină. Un prieten împlîntasă un migdal lîngă covrul lui. DOSOFTEI, VS Etimologie: cf. rus. krov, Cf. comoară, m i ș i n ă, peșteră.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL