Sindromul Angelman a fost descoperit de catre medicul britanic Harry Angelman in anul 1965. El a observat ca anumite copii prezentau un set de simptome comune, cum ar fi miscari necontrolate ale mainilor, zambete frecvente si deficit sever de vorbire si dezvoltare mentala.
Initial, acest sindrom a fost denumit "sindromul copilului cu ras nebun", deoarece Angelman a observat aceste miscari necontrolate ale mainilor si comportamente haioase. Mai tarziu, el a realizat ca aceste simptome erau in fapt caracteristicele unei afectiuni medicale.
In anii urmatori, alti cercetatori au continuat sa studieze acest sindrom si au descoperit ca el este cauzat de o mutatie genetica la nivelul cromozomului 15. Aceasta mutatie poate fi mostenita de la unul dintre parinti sau poate fi o mutatie noua.
Datorita descoperirii si cercetarilor ulterioare, sindromul Angelman a primit numele respectiv si a fost recunoscut oficial ca o afectiune medicala distincta. In prezent, exista numeroase organizatii si grupuri de sprijin care se dedica sprijinirii persoanelor afectate de acest sindrom si incurajarii cercetarii in domeniu.
In concluzie, sindromul Angelman a fost descoperit de catre medicul britanic Harry Angelman si a fost denumit dupa el. De-a lungul timpului, cercetatorii au acumulat o intelegere mai buna a acestui sindrom si au ajutat la imbunatatirea vietilor persoanelor afectate de el.