Diferența dintre hașiș și iarbă constă în modul în care sunt preparate, concentrația de substanțe active, în special THC (tetrahidrocannabinol), precum și efectele și utilizările lor. Ambele provin din planta de cannabis, dar au compoziții chimice și efecte fiziologice distincte, deși împărtășesc anumite caracteristici comune.
Iarba, cunoscută și sub numele de marijuana, este obținută din florile uscate, frunzele și tulpinile plantei de cannabis, în special din speciile Cannabis sativa și Cannabis indica. Este utilizată în principal prin fumat, vaporizare sau, mai rar, prin ingerare (sub formă de comestibile).
Hașișul este un produs concentrat, derivat din rășina plantei de cannabis, care este colectată de pe glandele tricomilor (micii „perișori” ce acoperă florile și frunzele plantei). Acesta este procesat și presat într-o masă compactă, de obicei sub formă de păstăi, cuburi sau plăci de culoare maro, verde-închis sau negru. Hașișul este mai puternic din punct de vedere al conținutului de THC decât iarba, deoarece este o formă concentrată a acestuia.
Iarba este obținută prin uscarea și mărunțirea florilor și frunzelor de cannabis. După recoltare, florile sunt uscate pentru a reduce conținutul de apă, apoi mărunțite pentru a fi folosite prin fumat sau vaporizare. Acest proces nu implică concentrarea activă a canabinoizilor, ci doar pregătirea florilor pentru consum.
Hașișul este obținut prin colectarea și presarea rășinii de cannabis. Glandele tricome, care conțin cea mai mare concentrație de THC, sunt extrase de pe florile plantei și transformate în praf de rășină (numit și kief). Aceasta este ulterior presată și încălzită pentru a forma blocuri compacte de hașiș. Uneori, hașișul este preparat și prin utilizarea de solvenți pentru a extrage canabinoizii din rășină, metoda fiind denumită hașiș butan sau hașiș cu extracție chimică.
Conținutul de THC al ierbii variază considerabil, în funcție de tipul de plantă, de condițiile de cultivare și de metodele de procesare. În general, iarba conține între 5% și 30% THC, dar anumite tulpini, în special cele create prin încrucișări genetice selective, pot avea concentrații mai ridicate. Totuși, iarbă are un conținut mai redus de THC în comparație cu hașișul, ceea ce face ca efectele să fie mai blânde și mai scurte.
Fiind un produs concentrat, hașișul conține o concentrație mult mai mare de THC, variind între 20% și 60%, în funcție de calitatea rășinii și de metoda de preparare. Hașișul este cunoscut pentru efectele sale puternice și de durată, deoarece utilizatorul consumă o cantitate mai mare de THC într-o doză mai mică.
Efectele ierbii depind de concentrația de THC și de CBD, dar în general sunt mai blânde decât cele ale hașișului. Utilizatorii raportează o senzație de relaxare, euforie, uneori combinată cu o creștere a percepției senzoriale și a creativității. În funcție de tulpină, iarba poate avea și efecte sedative sau stimulante.
Efectele hașișului sunt în general mai intense și de durată decât cele ale ierbii, datorită concentrației mai mari de THC. Utilizatorii resimt o stare puternică de euforie, uneori asociată cu relaxare profundă sau chiar somnolență. În funcție de tulpina din care a fost extras hașișul, acesta poate provoca și stimulare mentală sau creativitate intensă.
Ambele substanțe sunt utilizate în scop recreativ, de obicei prin fumat sau vaporizare, datorită efectelor lor psihoactive. Iarba este mai populară în utilizările recreative datorită accesibilității și flexibilității sale în consum. Hașișul, fiind mai puternic, este preferat de utilizatorii care caută efecte mai intense sau care au o toleranță mai mare la THC.
Atât iarba, cât și hașișul sunt folosite și în scop medical, în special pentru tratarea unor afecțiuni precum durerile cronice, anxietatea, epilepsia sau pentru a stimula apetitul în cazul pacienților cu cancer sau HIV/SIDA. Iarba, datorită conținutului variat de CBD și altor canabinoizi, este mai frecvent utilizată în tratamentele medicale, în special în tulpinile cu CBD ridicat și THC scăzut, care au mai puține efecte psihoactive.
Hașișul, fiind mai concentrat în THC, este utilizat mai rar în tratamente medicale decât iarba, însă poate fi eficient în cazurile în care este necesară o doză puternică de canabinoizi pentru a combate durerea sau alte simptome severe.
Iarba este, de obicei, consumată prin fumat (în joint-uri, pipe sau bonguri) sau prin vaporizare, care este considerată o metodă mai puțin dăunătoare pentru plămâni. De asemenea, iarba poate fi utilizată pentru a prepara alimente infuzate cu cannabis, cum ar fi prăjituri, biscuiți sau unt cu cannabis.
Hașișul este consumat prin fumat, adesea în amestec cu tutun sau iarbă, sau poate fi vaporizat. De asemenea, hașișul poate fi folosit pentru prepararea comestibilelor, fiind mai concentrat și necesitând cantități mai mici pentru a produce aceleași efecte ca iarba.
În concluzie, deși atât hașișul, cât și iarba provin din planta de cannabis și conțin THC, diferențele majore între ele constau în modul de preparare, concentrația de THC și intensitatea efectelor. Iarba este forma mai naturală, obținută din florile și frunzele plantei, având o concentrație mai mică de THC și efecte mai blânde. Pe de altă parte, hașișul este un concentrat de rășină, cu un conținut ridicat de THC, care oferă efecte mai puternice și de durată. Alegerea între cele două depinde de experiența utilizatorului, de efectele dorite și de toleranța personală la THC.
