Accidentul vascular cerebral (AVC) și anevrismul sunt două afecțiuni grave ale sistemului circulator cerebral, care pot avea consecințe severe asupra sănătății. Deși ambele implică afectarea vaselor de sânge din creier și pot duce la complicații neurologice, ele sunt distincte în ceea ce privește mecanismul de producere, simptomele, tratamentul și prognosticul.

1. Definiția AVC-ului și a anevrismului

• Accidentul vascular cerebral (AVC), cunoscut și sub denumirea de atac cerebral sau stroke, reprezintă o întrerupere bruscă a fluxului sanguin către o parte a creierului, ceea ce duce la afectarea țesutului cerebral. AVC-ul poate fi de două tipuri:
  • AVC ischemic, care apare atunci când un cheag de sânge blochează o arteră care alimentează creierul, oprind fluxul de sânge și oxigen. Este cel mai frecvent tip de AVC, reprezentând aproximativ 85% din cazuri.
  • AVC hemoragic, care apare atunci când un vas de sânge din creier se sparge, provocând o sângerare în țesutul cerebral. Acesta este mai rar, dar mult mai grav decât AVC-ul ischemic.
• Anevrismul cerebral este o dilatare anormală și localizată a peretelui unei artere din creier, cauzată de slăbirea peretelui vascular. Anevrismul seamănă cu un „balon” care se formează pe vasul de sânge, și, în multe cazuri, acesta poate rămâne asimptomatic toată viața. Cu toate acestea, dacă anevrismul se rupe (anevrism rupt), apare o sângerare gravă în creier, numită hemoragie subarahnoidiană, care poate duce la simptome similare cu cele ale unui AVC hemoragic și necesită tratament de urgență.

2. Diferențe în mecanismul de producere

• AVC ischemic: Apare din cauza unui cheag de sânge care blochează circulația sângelui într-o arteră cerebrală, lipsind creierul de oxigen și nutrienți. Această blocare poate fi cauzată fie de formarea unui cheag local, fie de un embol care s-a format în altă parte a corpului și a călătorit până la arterele cerebrale.
• AVC hemoragic: Apare atunci când un vas de sânge din creier se sparge, provocând o sângerare directă în creier sau în spațiul dintre creier și membranele protectoare (hemoragie subarahnoidiană). Această sângerare comprimă țesutul cerebral și crește presiunea intracraniană, ceea ce poate duce la leziuni cerebrale severe.
• Anevrismul cerebral: Se formează treptat, ca o proeminență sau dilatare anormală a peretelui unei artere cerebrale slăbite. Cauza exactă a formării anevrismului nu este întotdeauna clară, dar factori precum hipertensiunea arterială, fumatul, predispoziția genetică și traumele craniene pot contribui la slăbirea vaselor de sânge. Anevrismul poate rămâne asimptomatic ani de zile sau chiar toată viața, dar, dacă se rupe, duce la o sângerare masivă în creier (hemoragie subarahnoidiană), provocând simptome grave.

3. Simptome

• Simptomele AVC-ului variază în funcție de tipul de accident vascular cerebral și de zona creierului afectată:
  • În AVC-ul ischemic, simptomele apar brusc și pot include:
    • Slăbiciune sau amorțeală pe o parte a corpului (hemipareză).
    • Dificultăți de vorbire sau incapacitatea de a vorbi coerent (afazie).
    • Confuzie mentală.
    • Pierderea vederii la un ochi sau vederea dublă.
    • Dificultăți de coordonare sau pierderea echilibrului.
  • În AVC-ul hemoragic, simptomele includ:
    • Dureri de cap severe, descrise adesea ca cele mai puternice dureri de cap din viața unei persoane („dureri de cap de tunet”).
    • Vărsături și stare de greață.
    • Confuzie sau pierderea conștienței.
    • Convulsii.
• Simptomele anevrismului cerebral rupt sunt similare cu cele ale unui AVC hemoragic, întrucât ambele implică o sângerare în creier. Simptomele includ:
  • Dureri de cap bruște și intense, care apar fără avertisment.
  • Greață și vărsături.
  • Rigiditate a gâtului.
  • Tulburări de vedere sau vedere dublă.
  • Pierderea conștienței sau leșin. În cazul anevrismului cerebral nerupt, simptomele sunt, de obicei, absente, dar uneori pot apărea dureri de cap ușoare sau tulburări de vedere dacă anevrismul exercită presiune asupra nervilor sau a altor structuri din creier.

4. Diagnosticul

• AVC este diagnosticat de urgență folosind imagistica cerebrală, cum ar fi:
  • Tomografia computerizată (CT), care poate detecta rapid prezența unei hemoragii cerebrale (în AVC hemoragic).
  • Rezonanța magnetică nucleară (RMN), utilizată mai frecvent în cazurile de AVC ischemic pentru a vizualiza zonele de țesut cerebral afectate.
  • Angiografia cerebrală poate fi utilizată pentru a evalua circulația sângelui în creier și pentru a localiza blocajele sau hemoragiile.
• Anevrismul cerebral este diagnosticat prin metode similare de imagistică, dar uneori este descoperit întâmplător în timpul unei scanări de rutină (în cazul unui anevrism nerupt). Metodele utilizate includ:
  • Angiografia CT sau angiografia cu rezonanță magnetică (ARM), care poate arăta structura detaliată a vaselor de sânge și poate identifica anevrismele.
  • În cazul unui anevrism rupt, punția lombară poate fi utilizată pentru a detecta prezența sângelui în lichidul cefalorahidian (indicativ pentru hemoragie subarahnoidiană).

5. Tratament

• Tratamentul AVC-ului depinde de tipul și severitatea accidentului vascular cerebral:
  • AVC ischemic: Tratamentul de urgență include administrarea de medicamente trombolitice (care dizolvă cheagul de sânge), precum activatorul tisular al plasminogenului (tPA), dacă pacientul ajunge la spital în primele ore de la debutul simptomelor. De asemenea, poate fi utilizată procedura de trombectomie mecanică, prin care se extrage cheagul din arterele cerebrale.
  • AVC hemoragic: Tratamentul se concentrează pe controlul sângerării și scăderea presiunii intracraniene. Intervenția chirurgicală poate fi necesară pentru a repara vasul de sânge spart și a evacua sângele acumulat în creier.
• Tratamentul anevrismului cerebral depinde de dimensiunea și localizarea anevrismului, precum și de riscul de ruptură:
  • Anevrismul nerupt poate fi monitorizat prin imagistică periodică, mai ales dacă este mic și nu prezintă simptome. În unele cazuri, medicamentele pot fi prescrise pentru a controla tensiunea arterială și a reduce riscul de rupere.
  • Anevrismul rupt necesită intervenție de urgență, iar tratamentele includ:
    • Clipsarea chirurgicală: O intervenție chirurgicală deschisă prin care se plasează un „clip” metalic la baza anevrismului pentru a opri fluxul de sânge în acesta.
    • Embolizarea endovasculară (coiling): O metodă minim invazivă prin care se introduce un fir de platină în interiorul anevrismului, formând o „bobină” care ajută la coagularea sângelui și la blocarea completă a anevrismului. După intervenția pentru un anevrism rupt, pacienții necesită îngrijire intensivă pentru a preveni complicațiile.

6. Prognosticul și complicațiile

• AVC-ul are un prognostic variabil, în funcție de rapiditatea tratamentului și de gravitatea accidentului vascular cerebral. În cazul AVC-ului ischemic, tratamentul rapid poate preveni leziunile cerebrale severe. Totuși, mulți pacienți rămân cu sechele neurologice (dificultăți de vorbire, slăbiciune, paralizie) și necesită reabilitare pe termen lung. AVC-ul hemoragic este mai grav și prezintă un risc mai mare de deces sau de invaliditate severă.
• Anevrismul cerebral nerupt are un prognostic bun, iar mulți pacienți pot trăi toată viața fără simptome sau complicații. Cu toate acestea, odată rupt, prognosticul este grav, iar hemoragia subarahnoidiană are o rată ridicată de mortalitate. Aproximativ 50% dintre pacienții cu anevrism rupt nu supraviețuiesc primei luni de la incident, iar dintre cei care supraviețuiesc, mulți rămân cu sechele neurologice permanente.

AVC-ul și anevrismul sunt afecțiuni care implică vasele de sânge ale creierului, dar au mecanisme, tratamente și prognostice diferite. AVC-ul apare fie prin blocarea unei artere (AVC ischemic), fie prin ruperea unui vas de sânge (AVC hemoragic), în timp ce anevrismul este o dilatare a unei artere cerebrale care poate rămâne asimptomatic sau se poate rupe, provocând o hemoragie cerebrală. Ambele afecțiuni necesită intervenție medicală de urgență, dar anevrismul nerupt poate fi monitorizat și gestionat pentru a preveni complicații majore.