În povestirea „Platanos” de Doina Ruști, personajul Sisinel este un dedițel (floare de munte) care trăiește într-o tabără destinată plantelor „care s-au născut defecte”. El este caracterizat atât direct, cât și indirect, prin acțiunile, gândurile și relațiile sale cu celelalte personaje.
Sisinel este descris ca fiind „înalt pentru vârsta lui, cu un sacou care-i ridică umerii și o privire luminoasă, plină de bunăvoință”. Aceste trăsături sugerează o prezență fizică delicată și o atitudine deschisă și prietenoasă.
Prin acțiunile și gândurile sale, Sisinel își dezvăluie personalitatea:
Pe parcursul narațiunii, Sisinel trece printr-o transformare semnificativă. De la o floare naivă și curioasă, el ajunge să înțeleagă complexitatea relațiilor și valoarea adevărată a prieteniei. Experiențele sale alături de Platanos și de ceilalți locuitori ai taberei îl ajută să-și dezvolte o perspectivă mai matură asupra lumii.
Sisinel reprezintă simbolul inocenței și al dorinței de cunoaștere, evidențiind totodată importanța prieteniei și a loialității. Prin intermediul acestui personaj, Doina Ruști explorează teme precum maturizarea, influența modelelor și valoarea relațiilor autentice.