Definitii

1. [DEX '09] VRĂCIȚĂ, vrăcițe, s. f. (Înv.) Doftoroaie, vrăjitoare. – Vraci + suf. -iță. […]

1. [DEX '09] VRĂFUI, vrăfuiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A așeza, a pune în vrafuri, […]

1. [DEXI] vrăfuire s.f. Actiunea de a vrăfui și rezultatul ei; (pop.) vrăfuială. • pl. […]

1. [DEXI] vrăfuit, -ă adj. Care este așezat unul peste altul (în dezordine); care este […]

1. [MDA2] vrăjbie sf [At: ȘĂINEANU2 / Pl: ~ii / E: vrăjbi + -ie] (Înv) […]

1. [DEX '09] VRĂJI, vrăjesc, vb. IV. 1. Intranz. A face vrăji. ◊ Expr. (Impers.) […]

1. [DEX '09] VRĂJIRE, vrăjiri, s. f. (Rar) Acțiunea de a vrăji și rezultatul ei. […]

1. [DEX '09] VRĂJIT, -Ă, vrăjiți, -te, adj. 1. Aflat sub puterea unei vrăji; fermecat. […]

1. [DEX '09] VRĂJITOR, -OARE, vrăjitori, -oare, s. m. și f. (Adesea fig.) Persoană care […]

1. [DEX '09] VRĂJITOREASĂ, vrăjitorese, s. f. (Rar) Vrăjitoare. – Vrăjitor + suf. -easă. 2. […]

1. [DEX '09] VRĂJITORESC, -EASCĂ, vrăjitorești, adj. De vrăjitor; al vrăjitorului; care vrăjește. – Vrăjitor […]

1. [DEX '09] VRĂJITORIE, vrăjitorii, s. f. Faptul de a face vrăji; îndeletnicirea vrăjitorului. – […]

1. [DEX '09] VRĂJITURĂ, vrăjituri, s. f. (Pop.) Vrăjitorie, vrajă (1). – Vrăji + suf. […]

1. [DEX '09] VRĂJMĂȘESC, -EASCĂ, vrăjmășești, adj. (Rar) Vrăjmaș; al vrăjmașului. – Vrăjmaș + suf. […]

1. [DEX '09] VRĂJMĂȘEȘTE adv. (Înv.) Cu vrăjmășie; dușmănos. – Vrăjmaș + suf. -ește. 2. […]

1. [DEX '09] VRĂJMĂȘIE, vrăjmășii, s. f. (Înv.) Dușmănie, ură. – Vrăjmaș + suf. -ie. […]

1. [DEX '09] VRĂJMĂȘOS, -OASĂ, vrăjmășoși, -oase, adj. (Înv.) Dușmănos; plin de ură, pizmaș. – […]

1. [MDA2] vrăjmășui vt [At: ȘĂINEANU2 / Pzi: ~esc / E: vrăjmaș + -ui] (Înv) […]

1. [MDA2] vrăjmășesc, ~ească a [At: BIBLIA (1688), ap. TDRG / Pl: ~ești / E: […]

1. [Scriban] frăsuĭésc (mă) v. refl. (rut. frasuvati sĕa, pol. frasować, [vechĭ fre-] sie, d. […]

« 1 … 50 51 52 … 6.192 »