1. [DEX '09] SUBTIL, -Ă, subtili, -e, adj. 1. (Despre oameni și despre însușirile, manifestările lor; adesea adverbial) Care sesizează, pătrunde cele mai mici amănunte, care poate face distincțiile cele mai fine; ager, pătrunzător, perspicace, fin. 2. Care se descoperă numai printr-o cercetare atentă, amănunțită; greu de distins, de recunoscut, de sesizat. ♦ Care tratează cu multă finețe, cu mult spirit analitic, cu ingeniozitate probleme grele, abstracte; care, pentru a fi înțeles, cere o mare ascuțime a minții. 3. (Rar) Foarte subțire; transparent, ușor. – Din fr. subtil, lat. subtilis.
2. [MDA2] subtil, ~ă a [At: ST. INST. 12/2 / V: (înv) supt~ / Pl: ~i, ~e / E: fr subtil, lat subtilis] 1 Care se referă la lucruri abstracte. 2 Care tratează despre probleme dificile, a căror înțelegere cere o agerime a minții, un înalt grad de pregătire. 3 Care denotă o înțelegere fină și pătrunzătoare a lucrurilor. 4 Care nu poate fi înțeles cu ușurință. 5 Greu de distins, de recunoscut. 6 Care se descoperă numai printr-o cercetare atentă, amănunțită Si: subțire (74) Vz ascuns. 7 (Rar; d. zâmbet) Subțire (74). 8 (D. substanțe sau mirosuri) Care pătrunde ușor, pe nesimțite. 9 (Rar) Ascuns vederii. 10 (D. oameni) Care poate înțelege ușor problemele dificile în cele mai mici amănunte. 11 (D. oameni) Care sesizează cu ușurință nuanțele. 12 (D. facultățile intelectuale ale oamenilor) Care dovedește aceste însușiri Si: ager (2), clarvăzător (4), iscoditor, observator2, pătrunzător, perspicace, scormonitor, scrutător, sfredelitor, străbătător, (îvp; fam) subțire (57). 13 (D. auz) Capabil să distingă sunetele cele mai fine, nuanțele mai puțin perceptibile, mai dificile. 14 (D. oameni) Care se remarcă printr-o educație deosebită, prin gusturi și purtări alese Si: ales2 (16), distins (2), fin1 (10), rafinat2, select, stilat (1), subțire (46). 15 (D. însușiri și manifestări ale oamenilor; d. creații artistice etc.) Care denotă un înalt grad de cultură, de pregătire, o educație aleasă Si: cizelat2 (3), rafinat, stilat (3), subțire (49). 16 (D. sentimente și manifestări ale oamenilor) Lipsit de asprime, de brutalitate. 17 (D. sentimente și manifestări ale oamenilor) Plin de delicatețe, de gingășie. 18 (Pex; d. sentimente și manifestări ale oamenilor) Ales2 (16). 19 Lipsit de stridență Si: discret, delicat. 20 (Pex) Plăcut. 21 (Înv; d. corpuri cu formă alungită, d. fire etc.) Subțire (1). 22 (D. orificii) Strâmt (1). 23 (Îdt; d. substanțe) Mărunt. 24 (Înv) Mic. 25 (Rar; d. corpuri în stare gazoasă) Subțire (41). 26 (Rar; d. sunete) Subțire (37).
3. [DLRLC] SUBTIL, -Ă, subtili, -e, adj. 1. (Despre oameni și despre facultăți sau calități ale lor) Care pătrunde, sezisează cele mai mici nuanțe, care poate face distincțiile cele mai fine; ager, ascuțit, abil, fin. Să dea domnul! se grăbi Elena Lipan, ghicind gîndul lui Costea și vrînd să arate cît e de streină de orice calcul josnic. Ana însă, mai puțin subtilă, căzu în cursă. C. PETRESCU, C. V. 97. ◊ (Adverbial) Pentru Eminescu și Creangă avea mai mult decît admirație: îi explica surprinzător de subtil și adînc. SADOVEANU, E. 177. 2. Care scapă la prima vedere și se descoperă numai printr-o cercetare atentă, amănunțită; greu de distins, de recunoscut, de sezisat; fin. Langoarea ei, tăcerea ei, aerul ei, parfumul ei favorit... erau atîtea mărturisiri subtile, pentru care eu, neghiobul, fusesem nesimțitor. GALACTION, O. I 107. Care este, oare, pricina acestei desăvîrșite întunecări a unor minți și inimi, care ajung să nu mai vadă, să nu mai simtă, subtilele dar puternicele legături ale tovărășiei lor cu ceilalți oameni? IONESCU-RION, C. 47. ♦ Care tratează despre chestiuni grele, abstracte, cu multă finețe, cu mult spirit analitic, cu ingeniozitate; care, pentru a fi înțeles, cere o mare ascuțime a minții. Bibliotecile cu rafturi și zăbrele Sînt pline De tomuri grele... Și opuscule Cu pagini încărcate de calcule subtile. CAMIL PETRESCU, V. 1. Subtilele analize ale feciorului său cărturar. C. PETRESCU, A. R. 197. Trimite la tipar O carte amuzantă și plină ca un stup de cugetări subtile. TOPÎRCEANU, P. 50. 3. (Rar) Foarte subțire, ușor, fin. O ceață aurie și subtilă se revărsa dinspre apus, înecînd capricioasele... conture albe și temperînd claritatea zărilor. GALACTION, O. I 348.
4. [DN] SUBTIL, -Ă adj. 1. Care prinde și redă cele mai fine nuanțe; fin, ascuțit, pătrunzător, ager. 2. Greu de pătruns, de înțeles, datorită unei fineți profunde. ♦ Care tratează despre chestiuni grele, abstracte. 3. (Rar) Foarte subțire, ușor. [< fr. subtil, cf. lat. subtilis].
5. [MDN '00] SUBTIL, -Ă adj. 1. care prinde și redă cele mai fine nuanțe; fin, ascuțit, pătrunzător, ager. 2. greu de pătruns, de înțeles, datorită unei fineți profunde. ◊ care tratează despre chestiuni grele, abstracte. (< fr. subtil, lat. subtilis)
6. [Șăineanu, ed. VI] subtil a. 1. foarte mărunt: praf subtil; 2. foarte fin sau delicat: simț subtil; fig. argumentațiune subtilă; 3. care pătrunde, se insinuează ușor: otravă subtilă; 4. foarte abil.
7. [Scriban] *subtíl, -ă adj. (lat. subtilis. V. supțire). Supțire, mărunt, fin: colb subtil. Care pătrunde (se insinuĭază) răpede: otravă subtilă. Fig. Foarte ager, foarte fin, foarte ingenios: raționament subtil. Adv. Cu subtilitate.
8. [MDA2] suptil, ~ă a vz subtil
9. [DOOM 3] subtil adj. m., pl. subtili; f. subtilă, pl. subtile
10. [DOOM 2] subtil adj. m., pl. subtili; f. subtilă, pl. subtile
11. [MDO] subtil
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL