Definitii

[DCR2] călușiță s. f. Femeie care joacă călușul ◊ „[...] articolul «Competiția călușarilor», în cuprinsul […]
1. [DEX '09] CĂLUȘ, călușuri, s. n. 1. Bucată de lemn sau de metal care […]
1. [DOOM 3] călușăresc adj. m., f. călușărească; pl. m. și f. călușărești 2. [DOOM […]
1. [DEX '09] CĂLUȚ, căluți, s. m. 1. Diminutiv al lui cal; călușel (1). 2. […]
1. [DEX '09] CĂLUȚ, căluți, s. m. 1. Diminutiv al lui cal; călușel (1). 2. […]
[DAR] călăbur, călăburi, s.n. (reg.) coș de nuiele pentru fum; budureț. Sursă: DEX online sub […]
[DAR] călăciu (călâciu, câlâciu), s.n. (înv.) sabie turcească (folosită cu caftanul la investirea domnilor români). […]
1. [MDA2] călăcăni vt [At: DDRF / Pzi: ~nesc / E: calacan] (Înv) A vopsi […]
1. [DEX '09] CĂLĂFĂTUI, călăfătuiesc, vb. IV. Tranz. A astupa cu calafat găurile dintre scândurile […]
1. [DEX '09] CĂLĂFĂTUIRE, călăfătuiri, s. f. Acțiunea de a călăfătui și rezultatul ei. – […]
1. [MDA2] călăfătuit2, ~ă a [At: MDA ms / P: ~u-it / Pl: ~iți, ~e […]
1. [Argou] călăreală, călăreli s. f. (er.) contact sexual. 2. [Argou] a da iapa în […]
1. [DEX '09] CĂLĂRESC, -EASCĂ, călărești, adj. (Înv.) De călăreț; de cavalerie. Oști călărești. – […]
1. [DEX '09] CĂLĂREȘTE adv. (Rar) Călare. – Călare + suf. -ește. 2. [MDA2] călărește […]
1. [DEX '09] CĂLĂREȚ, -EAȚĂ, călăreți, -e, adj., s. m., s. f. 1. Adj., s. […]
1. [DEX '09] CĂLĂRIE s. f. Acțiunea de a călări; călărit. ♦ Arta de a […]
1. [DEX '09] CĂLĂRIME s. f. (Înv.) Oaste călare; cavalerie. – Călare + suf. -ime. […]
1. [MDA2] călărire sf [At: EMINESCU, O. I, 123 / E: călări] (Rar) Călărie (1). […]
1. [DEX '09] CĂLĂRIT s. n. Călărie. – V. călări. 2. [MDA2] călărit1, ~ă a […]
1. [Scriban] călărită f., pl. e. Un joc cu mingea, cînd băĭețiĭ șed călare unu […]
1 … 4.704 4.705 4.706 … 6.576
Copyright 2026 © Explicativ.ro