1. [DEX '09] CĂLĂRIME s. f. (Înv.) Oaste călare; cavalerie. – Călare + suf. -ime.
2. [MDA2] călărime sf [At: URECHE, ap. LET. I, 114/2 / Pl: ~mi / E: călare + -ime] (Înv) Cavalerie.
3. [CADE] CĂLĂRIME sf. 🎖️ Oaste călăreață, cavalerie [călare].
4. [DLRM] CĂLĂRIME, călărimi, s. f. (Înv.) Oaste călare, cavalerie. – Din călare + suf. -ime.
5. [Șăineanu, ed. VI] călărime f. oaste călăreață, cavalerie.
6. [Scriban] călăríme f. Cavalerie.
7. [DLRLC] CĂLARIME, călărimi, s. f. (Învechit și arhaizant, în opoziție cu pedestrime) Oaste călare, cavalerie. Urmată de cocon și de călărime, trăsura se duse cu repeziciune pînă în alt popas. SADOVEANU, F. J. 129. Unul din cei mai vestiți căpitani de călărime. BĂLCESCU, O.II 105. Călărimea ușoară avea cai mici d-ai țării, sprinteni și iuți ca fulgerul. BĂLCESCU, O. I 25. Strînse el ostași mulțime. Toți voinici de călărime. TEODORESCU, P. P. 170.
8. [DOOM 3] călărime (înv.) s. f., g.-d. art. călărimii
9. [DOOM 2] călărime (înv.) s. f., g.-d. art. călărimii
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL