1. [DEX '09] CĂLĂREȘTE adv. (Rar) Călare. – Călare + suf. -ește.
2. [MDA2] călărește av [At: MOXA, 390/12 / E: călare + -ește] (Rar) Călare (3).
3. [CADE] CĂLĂREȘTE adv. Călare, de-a’n călarele: La făgădăul de pește, Beau voinicii ~ IK. -BRS..
4. [DLRLC] CĂLĂREȘTE adv. (Rar) Călare, de-a călare, pe cal. De s-ar fi dus călărește Tot i-aș mai trage nădejde; Dar s-a dus neică cu carul, Nu l-oi mai vedea tot anul. BIBICESCU, P. P. 35. La făgădăul de pește, Beau voinicii călărește. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 288.
5. [DLRM] CĂLĂREȘTE adv. (Rar) Călare. – Din călare + suf. -ește.
6. [DEX '09] CĂLĂRI, călăresc, vb. IV. Intranz. A merge călare. ♦ Tranz. A mâna calul stând călare pe el; a încăleca. – Din călare.
7. [MDA2] călări1 [At: ANON. CAR. / Pzi: ~resc, (nob) calăr / E: călare] 1 vi A merge stând pe un cal (sau alt animal). 2 vt A mâna calul stând călare. 3 vt A încăleca. 4 vt (Fig) A stăpâni și a conduce după propria voință.
8. [CADE] CĂLĂRI (-ăresc) vb. intr. A umbla călare.
9. [DLRLC] CĂLĂRI, călăresc, vb. IV. 1. Intranz. A umbla, a merge călare. Tot alături călăresc, Nu au grija nimănuia. Și de dragi unul altuia Ei din ochi se prăpădesc. EMINESCU, O. I 104. 2. Tranz. A purta calul stînd călare pe el; a încăleca. Caii... Nu-i pot dichisi, Nu-i pot călări. TEODORESCU, P. P. 48. ♦ Fig. A conduce; a purta pe cineva după propria voință.
10. [DLRM] CĂLĂRI, călăresc, vb. IV. Intranz. și tranz. A umbla, a merge călare sau a purta animalul stînd călare pe el; a încăleca. – Din călare.
11. [Șăineanu, ed. VI] călărì v. a umbla călare.
12. [Scriban] călărésc v. intr. (d. călare). Merg călare: petrec timpu călărind. V. tr. am călărit doĭ caĭ astăzĭ.
13. [DOOM 3] călărește (înv.) adv.
14. [DOOM 2] călărește (rar) adv.
15. [DOOM 3] călări (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. călăresc, 3 sg. călărește, imperf. 1 călăream; conj. prez. 1 sg. să călăresc, 3 să călărească
16. [DOOM 2] călări (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. călăresc, imperf. 3 sg. călărea; conj. prez. 3 să călărească
17. [Argou] călări, călăresc v. t. 1. (er. – d. bărbați) a avea contact sexual cu o femeie. 2. (deț.) a fuma.
18. [CECC] Die Toten reiten sehnell (germ. „Morții călăresc repede” – adică sînt repede uitați; vezi: Les morts vont vite). LIT.
19. [DRAM 2021] călărește, adv. (rar.) Călare: „Ie caii din poiată care n-o fost veci nime pă ii. Te duci cu ii călărește până acolo” (Bilțiu, 2007: 124). – Din călare + suf. -ește (DLRM, MDA).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL