Definitii

1. [DEX '09] DISERTA, disertez, vb. I. Intranz. (Rar) A ține o disertație. – Din […]
1. [DEX '09] DISERTA, disertez, vb. I. Intranz. (Rar) A ține o disertație. – Din […]
1. [DEX '09] DISERTA, disertez, vb. I. Intranz. (Rar) A ține o disertație. – Din […]
1. [DEX '09] DISERTAȚIE, disertații, s. f. Expunere științifică asupra unei probleme. ♦ Spec. Lucrare […]
1. [DEX '09] DISERTAȚIE, disertații, s. f. Expunere științifică asupra unei probleme. ♦ Spec. Lucrare […]
1. [DEX '09] DIZEUR, dizeuri, s. m. (Înv.) Cântăreț de muzică ușoară. [Pr.: dizör] – […]
1. [DEX '09] DIZEUZĂ, dizeuze, s. f. (Înv.) Cântăreață de muzică ușoară. [Pr.: dizöză] – […]
1. [Scriban] dizghín n., pl. urĭ (turc. dizgin, dizgun, frîŭ, dizgini čekmek, a trage frîu). […]
1. [DEX '09] DIZGRAȚIA, dizgrațiez, vb. I. Tranz. A lipsi pe cineva de bunăvoința, de […]
1. [MDA2] dizgrațiat, ~ă a [At: VĂCĂRESCUL. IST. 297 / V: (rar) desg~, disg~ / […]
1. [DEX '09] DIZGRAȚIE, dizgrații, s. f. Pierdere a favorii, a bunăvoinței, a grației unui […]
1. [DEX '09] DIZGRAȚIERE, dizgrațieri, s. f. Acțiunea de a dizgrația. [Pr.: -ți-e-] – V. […]
1. [DEX '09] DIZGRAȚIOS, -OASĂ, dizgrațioși, -oase, adj. Lipsit de grație, de farmec, de drăgălășenie. […]
1. [DEX '09] DIZIDENT, -Ă s. m. și f. v. disident. 2. [MDA2] dizident, ~ă […]
1. [DEX '09] DISIDENȚĂ, disidențe, s. f. Atitudine, manifestare de disident. ♦ (Concr.) Grup de […]
[MDN '00] DIZIGOT, -Ă adj. provenit din două ovule fecundate. (< fr. dizygote) Sursă: DEX […]
1. [DEX '09] DEZINVOLTURĂ s. f. Atitudine sau comportare firească, degajată, plină de îndrăzneală. – […]
1. [DEX '09] DISJUNCTIV, -Ă, disjunctivi, -e, adj. Care separă, care deosebește, care exclude; disjunct. […]
[Scriban] * dizjuncțiúne f. (lat. dis-júnctio, -ónis. V. con-juncțiune). Separațiune. Jur. Separațiunea a doŭă cauze. […]
1. [DEX '09] DEZMIERDA, dezmierd, vb. I. 1. Tranz. A mângâia pe cineva atingându-l ușor […]
1 … 4.353 4.354 4.355 … 6.576
Copyright 2026 © Explicativ.ro