Definiție și ce înseamnă dizghin

1. [Scriban] dizghín n., pl. urĭ (turc. dizgin, dizgun, frîŭ, dizgini čekmek, a trage frîu). Vechĭ. Lovitură de frîŭ saŭ de pintenĭ. Săritură de cal. A-ĭ de un dizghin caluluĭ, a-l face să zburde. – Greșit dezghin și încă și (Al. și Sadov.) dezbin.

2. [DAR] dizghin, dizghinuri, s.n. (pop.) lovitură de pinteni sau de frâu dată calului; săritura acestuia.

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [MDA2] divinator1, ~oare a [At: NEGULICI / V: ~iu, devi~ / Pl: ~i, ~oare […]
1. [DEX '09] DIVINATORIU, -IE, divinatorii, adj. (Livr.) Care aparține divinației, privitor la divinație, bazat […]
1. [DEX '09] DIVINAȚIE, divinații, s. f. (Livr.) Ghicire a viitorului prin metode tradiționale (preziceri, […]
1. [MDA2] divinațiune sf vz divinație 2. [CADE] * DIVINAȚIUNE sf. 1 Ghicirea viitorului, pretinsa […]
1. [DEX '09] DIVINITATE, divinități, s. f. 1. Dumnezeu, zeu. 2. Esență divină; dumnezeire. – […]
1. [DEX '09] DIVINIZARE, divinizări, s. f. Faptul de a diviniza. – V. diviniza. 2. […]
1. [MDA2] divinizat, ~ă a [At: LM / Pl: ~ați, ~e / E: diviniza] 1 […]
1. [MDN '00] DIVISI ZI/ adv. (muz.; indicație pentru divizarea unui grup de interpreți) împărțit […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro