1. [DEX '09] DIZGRAȚIOS, -OASĂ, dizgrațioși, -oase, adj. Lipsit de grație, de farmec, de drăgălășenie. ♦ Dezagreabil. [Pr.: -ți-os] – Din it. disgrazioso. Cf. fr. disgracieux.
2. [MDA2] dizgrațios, ~oasă a [At: NEGULICI / V: desg~, disgracios, disg~ / P: ~ți-os / Pl: ~oși, ~oase / E: it disgrazioso] 1 (D. ființe sau, rar, d. părți ale corpului lor) Lipsit de grație, de farmec, de drăgălășenie Si: diform, pocit, urât. 2 (D. lucruri, fenomene, manifestări) Care se abate de la ceea ce este normal, firesc, bun.
3. [DLRLC] DIZGRAȚIOS, -OASĂ, dizgrațioși, -oase, adj. Lipsit de grație, de farmec, de drăgălășie. Expresiunea «tînjitoare» ni se pare cam dizgrațioasă. MACEDONSKI, O. IV 64. – Pronunțat: -ți-os.
4. [DN] DIZGRAȚIOS, -OASĂ adj. Lipsit de grație; urît, dezagreabil. [Cf. it. disgrazioso, fr. disgracieux].
5. [MDN '00] DIZGRAȚIOS, -OASĂ adj. lipsit de grație, de farmec; urât, dezagreabil. (< it. disgrazioso, fr. disgracieux)
6. [Scriban] * dizgrațiós, -oásă adj. (fr. disgracieux, d. it. disgrazioso). Fără grație, urît: gest dizgrațios. Adv. În mod dizgrațios: a merge dizgrațios.
7. [MDA2] desgrațios, ~oasă a vz dizgrațios
8. [MDA2] disgracios, ~oasă a vz disgrațios
9. [MDA2] disgrațios, ~oasă a vz dizgrațios
10. [CADE] * DISGRAȚIOS adj. 1 Lipsit de grație ¶ 2 Neplăcut, urîcios [fr.].
11. [Șăineanu, ed. VI] disgrațios a. lipsit de grație, care displace: aer disgrațios.
12. [DOOM 3] dizgrațios (desp. -ți-os) adj. m., pl. dizgrațioși; f. dizgrațioasă, pl. dizgrațioase
13. [DOOM 2] dizgrațios (-ți-os) adj. m., pl. dizgrațioși; f. dizgrațioasă, pl. dizgrațioase
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL