Definitii

1. [DEX '09] JURUI2, juruiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A face să se rotească, să […]

1. [MDA2] juruială sf [At: DA / Pl: ~ieli / E: jurui2 + -eală] (Trs) […]

1. [DEX '09] JURUINȚĂ, juruințe, s. f. (Înv. și reg.) Făgăduială solemnă, jurământ. [Pl. și: […]

1. [MDA2] juruire sf [At: VARLAAM, C. 180 / V: (reg) giu~ / Pl: ~ri […]

1. [DEX '09] JURUIT, -Ă, juruiți, -te, adj., s. f. 1. Adj. (Înv. și reg.) […]

1. [MDA2] juruită sf [At: COD. VOR. 54/3 / Pl: ~te / E: jurui] (Înv) […]

1. [DEX '09] JURĂMÂNT, jurăminte, s. n. 1. Afirmare, promisiune, făgăduială solemnă făcută de o […]

1. [MDA2] jurătoi smi [At: BUD, P. P. 27 / E: jurat + -oi] (Îrg) […]

1. [DEX '09] JUSTEȚĂ s. f. v. justețe. 2. [MDA2] justeță sf vz justețe 3. […]

1. [DEX '09] JUSTIFICAT, -Ă, justificați, -te, adj. Dovedit ca just (1), îndreptățit, legitim. – […]

1. [DEX '09] JUSTIFICATIV, -Ă, justificativi, -e, adj. Care servește pentru a justifica ceva. – […]

1. [MDA2] justificator, ~oare a [At: DN3 / Pl: ~i, ~oare / E: fr justificateur] […]

1. [DEX '09] JUSTIFICAȚIE, justificații, s. f. (Rar) Justificare. [Var.: justificațiune s. f.] – Din […]

1. [DEX '09] JUSTIFICAȚIE, justificații, s. f. (Rar) Justificare. [Var.: justificațiune s. f.] – Din […]

1. [MDN '00] JUSTIȚIA vb. tr. a executa (pe cineva prin moarte). (< it. giustiziare) […]

1. [DEX '09] JUSTIȚIABIL, -Ă, justițiabili, -e, s. m. și f. Persoană care apare ca […]

1. [DEX '09] JUSTIȚIAL, -Ă, justițiali, -e, adj. (Livr.) Referitor la justiție, al justiției. [Pr.: […]

[DCR2] justițialist adj. Care își propune să facă justiție, dreptate ◊ „O delegație a Partidului […]

1. [DEX '09] JUSTIȚIAR, -Ă, justițiari, -e, adj. Care face dreptate, care urmărește să facă […]

[DOR] justițiarist s. m., pl. justițiariști Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

« 1 … 3.254 3.255 3.256 … 6.576 »