1. [MDA2] justificator, ~oare a [At: DN3 / Pl: ~i, ~oare / E: fr justificateur] 1-13 (Rar) Justificativ (1-13).
2. [DN] JUSTIFICATOR, -OARE adj. (Rar) Care justifică, tinde a justifica; justificativ. [Cf. fr. justificateur].
3. [MDN '00] JUSTIFICATOR, -OARE adj. justificativ. (< fr. justificateur)
4. [DGS] justificator, -oare adj. (mai ales despre acte, documente) doveditor, justificativ, probator, probatoriu, <înv.> mărturisitor.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL