1. [DEX '09] JUSTIFICATIV, -Ă, justificativi, -e, adj. Care servește pentru a justifica ceva. – Din fr. justificatif.
2. [MDA2] justificativ, ~ă a [At: MAIORESCU, D. IV, 191/26 / Pl: ~i, ~e / E: fr justificatif] 1-13 Care servește pentru a justifica (1-13) ceva Si: (rar) justificator (1-13).
3. [CADE] *JUSTIFICATIV adj. Cu care cineva se poate justifica, ce slujește spre desvinovățirea cuiva, spre a dovedi cele susținute: probe ~e, piese ~e [fr.].
4. [DLRLC] JUSTIFICATIV, -Ă, justificativi, -e, adj. Care servește pentru a justifica, a dovedi ceva. Actele justificative de plata drepturilor de asigurare se... păstrează de conducerea cooperativei, prin contabilul șef. COL. HOT. DISP. 1953, nr. 82, 1395. Se întocmeau... planuri de exploatare și de trezorerie, se întocmeau acte justificative și se încasau bani. GALAN, B. I 60.
5. [DN] JUSTIFICATIV, -Ă adj. Care servește pentru justificare; justificator. [Cf. fr. justificatif].
6. [MDN '00] JUSTIFICATIV, -Ă adj. care servește pentru a justifica; justificator. (< fr. justificatif)
7. [Șăineanu, ed. VI] justificativ a. ce servă a justifica: piese justificative.
8. [Scriban] * justificatív, -ă adj. Care servește la justificare: memoriŭ justificativ.
9. [DOOM 3] justificativ adj. m., pl. justificativi; f. justificativă, pl. justificative
10. [DOOM 2] justificativ adj. m., pl. justificativi; f. justificativă, pl. justificative
11. [DGS] justificativ, -ă adj. 1 (mai ales despre acte, documente) doveditor, justificator, probator, probatoriu, <înv.> mărturisitor. A adus acte justificative în sprijinul paternității. 2 (econ.; despre acte) descărcător. S-a prezentat în instanță cu un act justificativ, care îl elibera de orice răspundere.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL