1. [DEX '09] JUSTIȚIABIL, -Ă, justițiabili, -e, s. m. și f. Persoană care apare ca parte într-un proces, care trebuie să răspundă înaintea instanțelor judecătorești. [Pr.: -ți-a-] – Din fr. justiciable.
2. [MDA2] justițiabil, ~ă smf, a [At: MAIORESCU, D. I, 351/14 / P: ~ți-a~ / Pl: ~i, ~e / E: fr justiciable] 1-2 (Persoană) care trebuie să răspundă în fața unei instanțe judecătorești.
3. [CADE] *JUSTIȚIABIL adj. ⚖️ Care trebue să se înfățișeze înaintea unor anumiți judecători, care urmează a fi judecat [fr.].
4. [DLRLC] JUSTIȚIABIL, -Ă, justițiabili, -e, s. m. și f. Persoană care apare ca parte într-un proces. Urmăream, în justițiabilii mei, zguduirea sufletească... și făgăduința de îndreptare. GALACTION, O. I 28.
5. [DN] JUSTIȚIABIL, -Ă s.m. și f. Cel care apare ca parte într-un proces. [Pron. -ți-a-. / cf. fr. justiciable].
6. [MDN '00] JUSTIȚIABIL, -Ă s. m. f. cel care apare ca parte într-un proces. (< fr. justiciable)
7. [Șăineanu, ed. VI] justițiabil a. supus unei juridicțiuni.
8. [Scriban] * justițiábil, -ă adj. (fr. justiciable, d. justicier, a pedepsi cu o pedeapsă corporală un condamnat; it. giustiziare). Supus uneĭ jurisdicțiunĭ: el e justițiabil de curtea din Galațĭ. Fig. Un autor este justițiabil de critică. Subst. Nu-s justițiabilu tăŭ.
9. [DOOM 3] justițiabil (desp. -ți-a-) s. m., pl. justițiabili
10. [DOOM 2] justițiabil (-ți-a-) s. m., pl. justițiabili
11. [IVO-III] justițiabil.
12. [DGS] justițiabil, -ă s.m., s.f. (jur.) parte. Este justițiabil într-un proces civil.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL