Definiție și ce înseamnă justificație

1. [DEX '09] JUSTIFICAȚIE, justificații, s. f. (Rar) Justificare. [Var.: justificațiune s. f.] – Din fr. justification, lat. justificatio, -onis.

2. [MDA2] justificație sf [At: DA / V: ~țiune / Pl: ~ii / E: fr justification, lat justificatio, -onis] 1 (Înv) Justificare (7). 2 (Iuz) Apărare într-o judecată.

3. [DEX '98] JUSTIFICAȚIE, justificații, s. f. Justificare. [Var.: justificațiune s. f.] – Din fr. justification, lat. justificatio, -onis.

4. [DN] JUSTIFICAȚIE s.f. v. justificațiune.

5. [MDN '00] JUSTIFICAȚIE s. f. justificare. (< fr. justification, lat. iustificatio)

6. [DEX '09] JUSTIFICAȚIUNE s. f. v. justificație.

7. [MDA2] justificațiune sf vz justificație

8. [DN] JUSTIFICAȚIUNE s.f. Justificare. [Var. justificație s.f. / < fr. justification, lat. iustificatio].

9. [Scriban] * justificațiúne f. (lat. justificátio, -ónis). Acțiunea de a saŭ de a te justifica. Proba unuĭ lucru: justificațiunea unuĭ fapt. – Și -áție, dar maĭ ales -áre.

10. [DOOM 3] justificație (rar) (desp. -ți-e) s. f., art. justificația (desp. -ți-a), g.-d. art. justificației; pl. justificații, art. justificațiile (desp. -ți-i-)

11. [DOOM 2] justificație (rar) (-ți-e) s. f., art. justificația (-ți-a), g.-d. art. justificației; pl. justificații, art. justificațiile (-ți-i-)

12. [DGS] justificație s.f. 1 (de obicei constr. cu vb. „a aduce”, „a găsi”) argument, îndreptățire, justificare, legitimare, legitimitate, motiv, motivare, motivație, rațiune, temei, <rar> legitimizare, <înv. și pop.> îndreptare, <pop.> noimă, <înv.> dreptate, <fran.; înv.> rezon, <fig.; rar> acoperire. 2 justificare, logică (v. logic2), motivare, motivație, noimă, rațiune, rost, sens, temei, <înv.> cuget. 3 explicare, explicație, justificație, motivare, motivație, <înv.> socoteală, <grec.; înv.> exighisis. 4 justificare, motivare, motivație, scuză, <livr.> determinare, <rar> scuzare, <înv.> răspuns. 5 dezvinovățire, disculpare, justificare, scuză, <rar> dezvinuire, scuzare, <înv.> dezvinovare, dezvinovăție, disculpație, excuzație, <ital.> disculpă.

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [MDA2] juruială sf [At: DA / Pl: ~ieli / E: jurui2 + -eală] (Trs) […]
1. [DEX '09] JURUINȚĂ, juruințe, s. f. (Înv. și reg.) Făgăduială solemnă, jurământ. [Pl. și: […]
1. [MDA2] juruire sf [At: VARLAAM, C. 180 / V: (reg) giu~ / Pl: ~ri […]
1. [DEX '09] JURUIT, -Ă, juruiți, -te, adj., s. f. 1. Adj. (Înv. și reg.) […]
1. [MDA2] juruită sf [At: COD. VOR. 54/3 / Pl: ~te / E: jurui] (Înv) […]
1. [DEX '09] JURĂMÂNT, jurăminte, s. n. 1. Afirmare, promisiune, făgăduială solemnă făcută de o […]
1. [MDA2] jurătoi smi [At: BUD, P. P. 27 / E: jurat + -oi] (Îrg) […]
1. [DEX '09] JUSTEȚĂ s. f. v. justețe. 2. [MDA2] justeță sf vz justețe 3. […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro