Definitii

1. [DEX '09] ȚINTAȘ, țintași, s. m. Persoană care țintește și trage (bine) cu arcul […]

1. [DEX '09] ȚINTELAT, -Ă, țintelați, -te, adj. (Reg.) Țintat (1). – Din țintă. 2. […]

1. [DEX '09] ȚINTIRIM, țintirimuri, s. n. (Reg.) Cimitir. [Pl. și: țintirime. – Var.: ținterim, […]

1. [DEX '09] ȚINTEȘ, -Ă, ținteși, -e, adj. (Reg., despre oameni) Care țintește.bine, care nimerește […]

1. [DEX '09] ȚINTELAT, -Ă, țintelați, -te, adj. (Reg.) Țintat (1). – Din țintă. 2. […]

1. [DEX '09] ȚINTITOR, -OARE, țintitori, -oare, adj. (Înv.) 1. Care țintește (cu o armă). […]

1. [DEX '09] ȚINTIȘOARĂ, țintișoare, s. f. Diminutiv al lui țintă (I 1). – Țintă […]

1. [DEX '09] ȚINTELAT, -Ă, țintelați, -te, adj. (Reg.) Țintat (1). – Din țintă. 2. […]

1. [DEX '09] ȚINTUI, țintuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A prinde, a înțepeni, a fixa, […]

1. [DEX '09] ȚINTUIRE, țintuiri, s. f. Acțiunea de a țintui și rezultatul ei. – […]

1. [DEX '09] ȚINTUIT, -Ă, țintuiți, -te, adj. 1. Bătut, prins în cuie sau în […]

1. [MDA2] țintuță sf [At: JARNIK – BÎRSEANU, D. 267 / Pl: ~țe / E: […]

1. [DEX '09] ȚINTĂȚEL, țintăței, adj. (Pop.) Diminutiv al lui țintat (2). – Țintat + […]

1. [DEX '09] ȚINUTAL, -Ă, ținutali, -e, adj. (Înv.) Privitor la ținut (II), care aparține […]

1. [DEX '09] ȚINUTAȘ, -Ă, ținutași, -e, s. m. și f. (Înv.) Persoană care locuia […]

1. [MDA2] țințea sf [At: ALR I, 790/278 / V: ~eșea / Pl: ~ele / […]

1. [MDA2] țințilec sm [At: BĂCESCU, PĂS. 168 / V: ~leg, ~leac, ~leghi, țânțilechi, țânțâleg, […]

1. [MDA2] țipic sm [At: BĂNUȚ, T. P. 31 / V: ~peică sf, țupeică sf, […]

1. [MDA2] țipele sfp [At: N. STOICA, C. B. 204 / V: ~el (Pl: ~ […]

1. [MDA2] țipeli1 sfp vz țipele 2. [MDA2] țipeli2 vt [At: LEXIC REG. / Pzi: […]

« 1 … 240 241 242 … 6.551 »