1. [DEX '09] ȚINTEȘ, -Ă, ținteși, -e, adj. (Reg., despre oameni) Care țintește.bine, care nimerește ținta, care este bun țintaș; p. ext. (despre ochi) ager, scrutător. – Țintă + suf. -eș.
2. [MDA2] ținteș, ~ă a [At: MURNU, I. 136 / Pl: ~i, ~e / E: țintă1 + -eș] (Mol) 1 (D. oameni) Care este un bun țintaș (2). 2 (Pex; d. ochi) Ager. 3 Îndreptat fix spre ceva. 4 (Reg; d. coarnele animalelor) Îndreptat înainte. 5 (Rar) Țeapăn (1). 6 (D. animale, mai ales d. vite) Țintat1 (3).
3. [CADE] ȚINTEȘ adj. Care ochește bine, care trage bine la țintă: arcaș cu ochiul ~ (ALECS.).
4. [DEX '98] ȚINTEȘ, -Ă, ținteși, -e, adj. (Despre oameni) Care țintește bine, care nimerește ținta, care este bun țintaș; p. ext. (despre ochi) ager, scrutător. – Țintă + suf. -eș.
5. [DLRLC] ȚINTEȘ, -Ă, ținteși, -e, adj. (Rar) Care țintește bine, care nimerește ținta, țintaș bun; p. ext. (despre ochi) ager. Zise lui Febos Apolon, Atene cu ochii albaștri: Fie, tu, meștere ținteș. MURNU, I. 136. Arcaș cu ochiul ținteș. ALECSANDRI, P. III 312.
6. [Șăineanu, ed. VI] ținteș a. fix, îndreptat către o țintă: arcași cu ochiul ținteș AL.
7. [DOOM 3] ținteș (reg.) adj. m., pl. ținteși; f. ținteșă, art. ținteșa, pl. ținteșe
8. [DOOM 2] ținteș (reg.) adj. m., pl. ținteși; f. ținteșă, art. ținteșa, pl. ținteșe
9. [DAR] ținteș, ținteșă, adj. (reg.) 1. îndreptat către o țintă. 2. bun țintaș. 3. țeapăn. 4. țintat; cu o țintă în frunte (un animal).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL