1. [DEX '09] ȚINUTAȘ, -Ă, ținutași, -e, s. m. și f. (Înv.) Persoană care locuia într-un anumit ținut (II 1). – Ținut + suf. -aș.
2. [MDA2] ținutaș sm, a [At: (a. 1824) URICARIUL, V, 188/6 / Pl: ~i / E: ținut1 + -aș] (Înv; Mol; mpl) 1-2 (Persoană) care locuia într-un anumit ținut1 (18).
3. [CADE] ❍ȚINUTAȘ sm. Mold. Locuitor din județ, din ținut: caut să cîștig dragostea ~ilor de Roman, făcînd bine pe cît pot (ALECS.).
4. [DLRLC] ȚINUTAȘ, -Ă, ținutași, -e, s. m. și f. (Mold.) Persoană care locuiește într-un anumit ținut1 (1). Caut să cîștig dragostea ținutașilor de Roman, făcînd bine pe cît pot. ALECSANDRI, T. 575. Cetit-au vreodată... pe Dănilă Prepeleac... ca să vadă... cum vorbesc și să mișcă ținutașii din Neamț? ȘEZ. VI 129.
5. [Șăineanu, ed. VI] ținutaș a. și m. Mold. locuitor de ținut: prefect de ținutași necunoscut AL.
6. [Scriban] ținutáș m. (d. ținut). Locuitor dintr’un ținut.
7. [DOOM 3] !ținutaș (înv.) adj. m. (boier ~), s. m., pl. ținutași; adj. f. ținutașă (boieroaică ~), s. f., art. ținutașa, pl. ținutașe
8. [DOOM 2] ținutaș (înv.) s. m., pl. ținutași
9. [DOOM 2] ținutașă (înv.) s. f., art. ținutașa, g.-d. art. ținutașei; pl. ținutașe
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL