1. [DEX '09] ȚINTITOR, -OARE, țintitori, -oare, adj. (Înv.) 1. Care țintește (cu o armă). 2. Fig. Care năzuiește, care are ca țel să..., care aspiră la... – Ținti + suf. -tor.
2. [MDA2] țintitor, ~oare [At: AR (1829), 402/12 / V: (îvr) ~tăt~ / Pl: ~i, ~oare / E: ținti + -itor] 1 a (Îvr; îf țintător) Care servește la fixare. 2-3 sm, a (Persoană) care țintește cu o armă. 4 a (Înv) Care este îndreptat împotriva cuiva sau a ceva. 5 a (Înv; d. privire) Fix și stăruitor. 6 a (Înv) Care aspiră la ceva.
3. [DEX '98] ȚINTITOR, -OARE, țintitori, -oare, adj. 1. Care țintește (cu o armă). 2. Fig. Care năzuiește, care are ca țel să..., care aspiră la... – Ținti + suf. -tor.
4. [DLRLC] ȚINTITOR, -OARE, țintitori, -oare, adj. (Rar) 1. Care țintește (cu o armă). 2. Fig. Care năzuiește, care are ca țel să... Lege rurală care astăzi... vi se înfățișează ca rezultat al acelei reviziuni cerute de Convențiune și țintitoare de a îmbunătăți soarta a trei milioane de romîni. KOGĂLNICEANU, S. A. 123.
5. [MDA2] țintător, ~oare a vz țintitor
6. [DOOM 3] țintitor (înv.) adj. m., pl. țintitori; f. sg. și pl. țintitoare
7. [DOOM 2] țintitor (înv.) adj. m., pl. țintitori; f. sg. și pl. țintitoare
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL