Definitii

1. [MDA2] orândărie sf [At: TDRG / Pl: ~ii / E: orândar + -ie] (Îvr) […]

1. [DEX '09] ORĂCĂIALĂ, orăcăieli, s. f. Orăcăit; gălăgie, larmă. [Pr.: -că-ia-] – Orăcăi + […]

1. [DEX '09] ORĂCĂIRE, orăcăiri, s. f. (Rar) Acțiunea de a orăcăi și rezultatul ei; […]

1. [DEX '09] ORĂCĂIT, orăcăituri, s. n. Acțiunea de a orăcăi și rezultatul ei; strigăt […]

1. [DEX '09] ORĂDEAN, -Ă, orădeni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară […]

1. [DEX '09] ORĂDEANCĂ, orădence, s. f. Femeie originară sau locuitoare din municipiul Oradea. – […]

1. [MDA2] orăpăi vi [At: DDRF / Pzi: ~iesc / E: ns cf răpăi] A […]

1. [DEX '09] ORĂSTICĂ, orăstici, s. f. Numele a două plante erbacee din familia leguminoaselor, […]

1. [DEX '09] ORĂTANIE, orătănii, s. f. Pasăre de curte. [Var.: orătănie, orătenie s. f.] […]

1. [CADE] ❍ORĂTENII, ORĂTĂNII sf. 🐦 pl. Olten. Păsări de curte, oare: se vînjoleau orăteniile […]

1. [MDA2] orături sfp [At: A III, 2 / E: ns cf orătanie] (Reg) Păsări […]

1. [DEX '09] ORĂȘEANCĂ, orășence, s. f. Locuitoare a unui oraș; orășeană. – Orășean + […]

1. [DEX '09] ORĂȘEL, orășele, s. n. Diminutiv al lui oraș; oraș mic. – Oraș […]

1. [DEX '09] ORĂȘENESC, -EASCĂ, orășenești, adj. Care aparține orașului, privitor la oraș, ca la […]

1. [DEX '09] ORĂȘENEȘTE adv. În felul orășenilor, ca orășenii. – Orășean + suf. -ește. […]

1. [DEX '09] ORĂȘENIE, orășenii, s. f. (Rar) Orășenism. – Orășean + suf. -ie. 2. […]

1. [DEX '09] ORĂȘENIME s. f. (Rar) Locuitorii unui oraș, mulțime de locuitori ai unui […]

1. [DEX '09] ORĂȘENISM, orășenisme, s. n. Fel de a fi, de a se comporta, […]

1. [DEX '09] ORĂȘENIZA, orășenizez, vb. I. Refl. (Rar) A-și însuși felul de viață sau […]

1. [DEX '09] ORĂȘENIZA, orășenizez, vb. I. Refl. (Rar) A-și însuși felul de viață sau […]

« 1 … 2.372 2.373 2.374 … 6.576 »