1. [DEX '09] ORĂȘEL, orășele, s. n. Diminutiv al lui oraș; oraș mic. – Oraș + suf. -el.
2. [MDA2] orășel sn [At: GOLESCU, Î. 12 / V: (înv) oroș~ / Pl: ~e / E: oraș + -el] 1-2 (Șhp) Oraș (1) (mic) Si: (pop) orășior (1-2), (rar) orășuț (1-2).
3. [CADE] ORĂȘEL (pl. -ele) sn. dim. ORAȘ.
4. [DLRLC] ORĂȘEL, orășele, s. n. Diminutiv al lui oraș; oraș mic. Existența lor se arăta însă și mai avară ca în orășelul de provincie. C. PETRESCU, C. V. 95. Acum s-a ridicat un orășel, cu grădini, oteluri și băi, în mijlocul acestei cîmpii nisipoase. VLAHUȚĂ, O. AL. I 124. O să fac din orășelul acesta un ermitagiu de odihnă și de plăcere. NEGRUZZI, S. I 309.
5. [Șăineanu, ed. VI] orășel m. oraș mic, comună urbană.
6. [Scriban] orășél n., pl. e (d. oraș). Oraș mic.
7. [MDA2] oroșel sn vz orășel
8. [DOOM 3] orășel s. n., pl. orășele
9. [DOOM 2] orășel s. n., pl. orășele
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL