SCORNÍRE s. v. declanşare, dezlănţuire, iscare, izbucnire, începere, pornire, producere, stârnire, venire.
SCORNÍRE s. I. 1. v. inventare. 2. v. fantezie. 3. in-ventare, născocire, plăsmuire, ticluire, (fig.) urzire. (~ unei minciuni.) 4. v. minciună. II. 1. v. hăi-tuire. 2. bătaie. (~ peştilor.)
SCORNÍ vb. v. agita, aţâţa, cauza, declanşa, deştepta, determina, dezlănţui, fixa, genera, hotărî, incita, instiga, institui, isca, izbucni, întărâta, întocmi, naşte, orândui, porni, pricinui, prilejui, produce, provoca, râcâi, rândui, scormoni, scula, scurma, stabili, statornici, stârni, trezi, tulbura.
SCORNÍ vb. I. 1. v. inventa. 2. a inventa, a născoci, a plăsmui, a ticlui, (livr.) a fabula, (pop.) a scoate, a stârni, (reg.) a scornoci, (înv.) a băsni, (fig.) a broda, a fabrica, a ţese, a urzi, (fig. rar) a tăia, (fig. înv.) a ascuţi. (A ~ ceva pe socoteala cuiva.) II. 1. v. hăitui. 2. a scormoni, a stârni, (pop.) a scociorî. (~ vânatul din bârlog.)