Poezia „Poveste de demult” de Virgil Carianopol este o evocare nostalgică a copilăriei și a vremurilor trecute, prezentând amintiri din satul natal. Eul liric retrăiește cu dor momentele pline de farmec ale trecutului, ilustrând frumusețea vieții simple de odinioară.
Prin imagini poetice, autorul descrie casa părintească, peisajele satului și oamenii care făceau parte din universul său de copil. Versurile reflectă dorința de a se întoarce în timp, la inocența și bucuriile pure ale copilăriei.
Tonul poeziei este melancolic, iar Carianopol folosește figuri de stil precum epitetul și comparația pentru a crea o atmosferă caldă, emoționantă.
În concluzie, „Poveste de demult” este o poezie despre dorul de trecut, despre frumusețea simplă a copilăriei și despre legătura profundă dintre om și rădăcinile sale.
